„Mozart si femeile”

Trebuie precizat din capul locului ca, in ciuda titlului, cartea evita frivolitatile si nu isi propune sa ne ofere amanunte picante. Mozart si femeile de Enrik Lauer (in colaborare cu Regine Müler), editura RAO, 2006 (traducere din limba germana de Mona Petzek) e de fapt o biografie foarte documentata, ocupindu-se insa nu numai de Mozart ci si de personajele feminine care au jucat, intr-un fel sau altul, un rol in viata lui.
Asadar, intra mai intii in scena mama, Anna Maria. Casatoria cu Leopold Mozart inseamna sase nasteri in sapte ani si doar o fiica, Maria Anna, supranumita "Nannerl", care ramine in viata. Mortalitatea infantila atingea atunci cote pentru noi, astazi, halucinante, dar care faceau parte din obisnuitul cotidian. Wolfgang e al saptelea copil iar la nastere mama a fost cit pe ce sa-si dea sufletul. Urmarim peregrinarile familiei prin orasele mari ale Europei; mama va muri la Paris si va fi inhumata intr-o groapa comuna. Aparent, fiul nu si-a dat seama cit de grava e boala mamei. Curios (pentru noi) e ca Wolfgang, in corespondenta cu mama (si nu numai cu ea), facea fel de fel de glume scatologice de un gust indoielnic, dar – din nou – se pare ca avem a face cu o practica pe atunci banala. In ceea ce priveste sora, Maria Anna, foarte buna muziciana, nu a avut parte, in cariera, de favorurile de care s-a bucurat Wolfgang: un singur copil minune in familie era de ajuns. Maria Anna s-a maritat tirziu, la 33 de ani, cu un barbat care era pentru a doua oara vaduv (ea insasi ii va supravietui sotului 27 de ani…). Despre verisoara lui Mozart, Marianna (zisa Bäsle), s-au emis cele mai felurite ipoteze. Iubirea pe care i-a purtat-o Wolfgang a mers pina la implinirea sexuala? Autorul e rezervat, inclina sa creada ca cei doi n-au depasit faza jocurilor erotice, in pofida aluziilor cam decoltate pe care le face compozitorul intr-o scrisoare. Verisoara a avut si ea un destin interesant, a nascut un copil nelegitim si a murit, la 82 de ani, la Bayreuth, dupa un sfirsit de existenta linistit, alaturi de familia fiicei ei. Longeviva a fost si Aloysia Weber, cintareata cu o voce superba, alta iubire presupusa a lui Mozart; s-a dovedit de o tenacitate extraordinara, a avut sapte sarcini dar a incercat sa-si continue cariera. Alta cintareata, Nancy Storace, a fost si ea printre preferatele compozitorului; la ea s-a gindit Mozart cind a compus partitura Susannei, din Nunta lui Figaro. In sfirsit, Constanze, sotia lui Wolfgang (si sora Aloysiei), ce a inspirat cele mai contrastante portrete, unele in culori foarte negre. O casatorie care a durat zece ani si pe care Enrik Lauer o prezinta indeosebi in aspectele ei materiale, concrete. Aflam pe ce cheltuia banii Mozart, ce si cite haine a lasat la moartea lui, cit cheltuia pe cafea, pe tutun (fuma pipa), cit il costau calaritul si balurile (era un dansator pasionat). Cartea include, la sfirsit, mai multe scrisori ale lui Mozart, marturii documentare de un incontestabil interes.
O carte ce se adreseaza unui public mai larg si in care ne e destul de greu sa regasim imaginea lui Mozart asa cum aparea ea in celebrul film al lui Milos Forman.