Munca de Sisif

Sisif a fost pedepsit de zei la o vesnica si
absurda munca. Trebuia sa urce in virful
unui munte aceeasi stinca uriasa, care se
rostogolea indata in vale, numai in scopul
de a fi urcata iarasi. Munca in administratia
romaneasca este similara. Nu identica,
intrucit, prin eforturi proprii, ea n-a ajuns
niciodata nici macar la jumatatea distantei,
daramite in virf! O alta deosebire consta in
faptul ca noi ne autopedepsim la acest fel de
cazna, de vreme ce nu exista o preocupare
minima pentru calitatea actului administrativ.
Experienta in domeniu bazata pe traditie, pe
realizari si nerealizari a fos anulata de toate
cirmuirile, astfel incit fiecare echipa
administrativa, impusa prin revolutie,
dictatura sau alegeri libere, incepe de la
zero, ca si cum ar fi reincarnarea perena a
lui Sisif. Nici invatamintul in domeniu nu
prea are finalitate, de vreme ce nu este
orientat pe problemele reale ale societatii.
Mai interesant este faptul ca majoritatea
functiilor din administratie sint ocupate de
persoane care se califica la locul de munca,
experimentind pe nervii cetatenilor. La fel,
daca nu mai rau, se intimpla cu demnitarii
publici alesi. Ei duc mai departe traditia
comunista a activistului de partid priceput la
toate numai fiindca detine puterea de
decizie. In aceste conditii, capacitatea de a
emite legi si acte normative coerente si de a
actiona dupa ele este minima. La aceasta
confuzie se adauga adaptarea la legislatia
comunitatii europene, facuta la intimplare,
fara priceperea de a asigura o elementara
functionalitate necesara conditiilor noastre
specifice.
Aceasta este oglinda neputintei
administrative la toate nivelurile si este
principala boala a societatii romanesti.
Singurul medicament folosit pina acum, in
exces, fiind distragerea atentiei dinspre
problemele adevarate spre cele pur politice.
Un lux al sictirului inexplicabil intr-o tara cu
atit de multe necazuri generate de saracie.
In concluzie, existam in mizerabilul
cotidianului in care indivizi si grupuri de
indivizi nu fac altceva decit sa se injure
reciproc pentru incompetenta, minciuna,
hotie. Este, de fapt, o expresie a neputintei.
Asta inseamna ca n-am ajuns inca la un
nivel suficient de suferinta comuna care sa
ne determine la pasii simpli, necesari unei
munci constructive. Si intrucit n-am ajuns
acolo, ramine sa mai exersam, ca exercitiu
fizic, munca lui Sisif.