Nea Vaca, Sarkozy si lunara Europa

Foarte probabil, Franta il va avea presedinte pe Nicolas Sarkozy. Prezenti in numar foarte mare la vot, francezii "verzi" au reusit sa impuna un evreu de origine maghiara, provenit dintr-o familie cu ramuri transilvane, pentru a le reda mindria nationala. Nu-mi place Sarkozy, dar trebuie sa recunosc ca a avut cel mai coerent mesaj politic si nu a avut, practic, contracandidati. Pe linga redarea gloriei Frantei, l-am auzit bravind despre radacinile crestine ale Europei, despre "necesara" federalizare a continentului si despre reapropierea de Statele Unite ale Americii.
Proiectele sale sint foarte discutabile, dar ele vin, intr-adevar, intr-o perioada de criza, in care institutiile europene se cer reformate. Este vorba despre o criza identitara profunda, despre lipsa unei constiinte europene, a unei ideologii motivante, a unei Constitutii, a unui spirit european, despre negarea radacinilor iudeo-crestine, mai mult decit semnificante, despre desacralizare, despre criza modelului social european, rigiditati structurale, interventionism excesiv, imbatrinire demografica, pierderi relative de competitivitate, ecarturi tehnologice semnificative s.a.
Pierduta parca in vagul ceturilor bruxelleze, lunara Europa se afla inca in labirintul particularitatilor nationale, al independentismelor de tot felul, al specificitatilor lingvistice, culturale si religioase, al diferitelor traditii si obiceiuri. Identitatea sa este cautata doar in exterior, in forme, reguli si institutii, deci pe orizontala, pierzindu-se firul verticalitatii, ideea unitatii, potrivit careia unul este egal cu multiplul. Pentru iesirea dintr-o astfel de criza, aripile politice si cele institutionale nu sint deloc suficiente. Institutiile actuale sint cladite pe negarea principiului fondator, pe neascultare, de aceea ele trosnesc sub povara unei crize de sens, sint ca o rana deschisa.
Putem vorbi, fara teama de a gresi, despre un vid politic si institutional. De pilda, singura institutie economica puternica imi pare a fi Banca Centrala Europeana de la Frankfurt, si asta poate pentru ca e mai tinara si e condusa profesionist, fara ingerinte politice. A propos, de-abia instalat in fotoliul de presedinte interimar, dl. Vacaroiu, autodeclaratul "Hagi al finantelor", s-a si trezit anuntind deprecieri ale cursului monedei nationale si chemindu-l la ordine pe dl. Mugur Isarescu, gafe impardonabile pe care nu le mai face astazi nici un Vladimir Putin sau un Hosni Mubarak, spre pilda. A uitat, oare, nea Vaca, am uitat si noi, ca in timpul mandatului sau de prim-ministru am avut o inflatie de 130%, s-au devalizat Bancorex-ul si Banca Agricola, plus multe alte fapte de vitejie de trista amintire. Revin rinocerii la putere intr-o Romanie naucita, e adevarat, de data asta, o nauceala europeana?
De fapt, ce este aceasta Europa ce-si cauta astazi identitatea si unitatea? Citind articolul lui Umberto Eco intitulat "Radacinile Europei", in Bussines Magazin nr. 128 (15/2007), am inteles ca Europa are intr-adevar radacini iudeo-crestine, ca "Iisus nu era viking" si ca Biblia ar trebui predata la scoala. La urma urmelor, "nu vad de ce niste tineri trebuie sa-i cunoasca pe Catullus si nu pe Ieremia, pe Priam si nu pe Solomon". Dar am mai inteles ca sint si radacini greco-romane, Platon, Aristotel, dreptul roman etc. Apoi, ca ar trebui citata si influenta popoarelor germanice si mitologia nordica (vezi bradul de Craciun), ca sa nu mai vorbim despre influenta islamica, catedralele si bisericile crestine fiind pline de simboluri ce provin din bestiariile orientale. La fel de bine am putea ajunge, in cautarea radacinilor, la gali si la traci (vezi Stonehenge si Sfinxul din Bucegi), ca sa nu mai amintim si de popoarele migratoare.
Deci, pina la urma, avem de-a face cu un sincretism demografic, cultural si religios si ar trebui sa intelegem ca tocmai acesta face farmecul si unicitatea Europei, altfel spus unitatea sa in diversitate, coexistenta unei pluraritati de limbi si culturi ce lipseste altor civilizatii. Dar tot de aici vine si slabiciunea sa. Oricum, cu lideri precum Vacaroiu, Sarkozy sau fratii Kacinski in Polonia nu avem decit mostre de populism, de proportii diferite, e adevarat, dar tot populism si demagogie. Apoi, degeaba scapam de un Le Pen sau de un Vadim Tudor. Se ridica generatii noi, ce ma surprind prin spiritul lor retrograd si, in plus, lipsit de orice umbra de cultura. Ce Solomon, ce Platon, ce Aristotel ! Vine tare Gigi Becali, Principele filosof nascut iar nu facut. Si, desigur, eternul si fascinantul Nea Vaca…