O garantie de viitor

Rusia e gata sa garanteze restabilirea integritatii teritoriale a Republicii Moldova in schimbul refuzului acesteia de a intra in NATO. Documentele de rigoare ar putea fi semnate in timpul cel mai apropiat. Afirmatiile acestea prefateaza interviul cu Vladimir Voronin, publicat la 13 martie a.c. in revista moscovita Kommersant. Un interviu surprinzator, ba chiar, as zice, anticipind lucrurile, lugubru prin perspectivele pe care le reveleaza. De ce ar trebui sa platim anume cu neutralitatea statului revenirea Transnistriei? Si ce urmeaza, de fapt, odata refacuta unitatea teritoriala? Nu ma refer la cadrul legal, ci la viata noastra cea de toate zilele. Ce se va intimpla in realitate, uzual vorbind? Cum ne va greva existenta de cetateni prezenta unei regiuni atit de rau famate? Sint chestiuni care se impun, dar carora Voronin le raspunde – Moscova o sti de ce – suspect de evaziv.

Sa incerc un rezumat, lasind pe dinafara amanuntele ce reclama paranteze prea largi. Chestiunea Transnistriei, potrivit generalului, se va reglementa in baza a trei acte, si anume: legea privind principiile fundamentale ale statutului regiunii transnistrene (adoptata in iulie 2005, cu o semnificativa unanimitate de voturi, slavita-ne opozitie aratindu-se uimitor de cooperanta atunci), proiectul legii cu privire la statutul propriu-zis al Transnistriei (ce prevede drepturile, obligatiile, forma de guvernamint care va fi aplicata pe malul drept al Nistrului dupa reunirea cu Moldova etc.) si, in fine, ceea ce Voronin numeste, nu fara tenta plastica, "harta de drum", adica graficul pasilor de facut in scopul amintit. Reclamata neutralitate se adauga acestei treimi legislative. In ceasul al doisprezecelea, s-ar zice, si nu cred ca cere o competenta deosebita pentru a-i intelege miza anti-Kosovo, regizata de Kremilin. De fapt, iata ce spune, textual, presedintele Voronin (atentie la vagul aproape elegant al afirmatiei): "In ultimul timp a aparut necesitatea adoptarii si a declaratiei cu privire la recunoasterea neutralitatii permanente a Moldovei".

Dar statutul de neutralitate e prevazut in Constitutia RM! La ce bun, atunci, un asemenea pleonasm geopolitic? Voronin, repet, nu raspunde in mod direct la aceasta intrebare, stringenta prin ea insasi. Fapt e ca un atare document va trebui semnat, intre altii, de SUA si UE. "Noi, sustine presedintele, nu le cerem acordul, solicitam doar recunoasterea internationala a statutului nostru de neutralitate". Insa, inca o data, de ce? A sustine, precum liderul comunist de la Chisinau, ca un atare statut nu ne va obstacula integrarea in Uniunea Europeana – care, in opinia sa, nu ar impune in prealabil calitatea de membru NATO – e o mica mare demagogie. Dimpotriva, la ce efecte sconteaza, neutralitatea ordonata de muscali e chiar piatra tombala pe aspiratiile noastre europene. Un mod cinic (fiindca poarta dichis democratic si maimutareste valorile europene) de a fi reinfeudati, acum pentru totdeauna, Rasaritului. Dar ce mai incolo, incoace: termenul are, se vede pe data, cu totul alta acceptie decit cea din dictionar. Cind spun "neutralitate", Moscova si Voronin subinteleg inechivoc "gubernie".

Daca diferendul transnistrean va fi solutionat catre parlamentarele din 2009, si la termenul acesta se raporteaza busculada din culise, e limpede ca in viitorul legislativ vor intra si briganzi de pe malul opus al Nistrului. De altfel, Voronin nici nu-si ascunde bucuria in acest sens: "Eu as fi vrut foarte mult ca in noul Parlament sa nimereasca si transnistreni". Sa fim siguri ca asa si se va intimpla. Iar efectele unei asemenea prezente nu sint greu de prevazut. Intii de toate, va fi strangulat, in forta si metodic, elementul romanesc, in buna traditie a resentimentului comunist si sovin. Soarta intelectualilor, mai cu seama, va fi de neinvidiat. Va trebui sa ne asteptam, fie si moralmente, la un alt ’37 al secolului trecut: daca nu epurari si asasinate, marginalizari si varii perfidii – la sigur. Nici vorba ca am putea sa vedem abolit infamantul articol 13 din Constitutie cu privire la denumirea limbii de stat. Dimpotriva, e foarte probabil ca moldovenismul, acum totusi ironizat si inconsistent, benign in fond, sa acapareze si discursul public, si manualele si ca atare sa malformeze noi constiinte, cele tinere. Rusii, care nici pina acum n-au catadicsit sa arate vreun respect culturii nationale, se vor defula, ca sa ma exprim delicat. Nu vom mai putea sa ne cumparam piine decit in limba rusa, ca acum doua decenii. Si daca azi patronii rusi – care domina afacerile in Moldova – angajeaza cu precadere oameni de-ai lor (localnicilor fiindu-le accesibile, cel mult, posturile de maturator si paznic), sa fim gata de un nou exod al basarabenilor in Occident. Cu alte cuvinte, ca efect psiho-social, Transnistria se va lati pina la Prut: nu e oare asta o tema imperioasa pentru actuala clasa politica romaneasca?

In fine, cu un stat astfel "reintregit", ce scrupul o va impiedica pe batrina hulpe sa-si mai adjudece un mandat? Transnistria e o garantie de viitor politic (si deci fiscal!) pentru Voronin. Reculul istoriei continua.