Omul, cel mai animal animal

 Natura a avut grija ca fiecare animal sa fie ceea ce este. Mai precis, rechinul sa fie rechin, ciinele sa fie ciine, oaia sa fie oaie si leul sa fie leu. Ma opresc aici, dar cititorul a inteles ca lista este lunga si departe de a avea pretentia ca este completa.

Toate animalele acestea pot fi caracterizate precis si n-o sa auzi niciodata o expresie de genul: dom’le, rechinul asta are un suflet ciinesc. Sau invers, ciinele asta este un animal cu apucaturi de rechin.

Fiecare animal isi duce existenta acceptind ca este asa cum l-a dat Dumnezeu. Adica si cu bune si cu rele. Dintre toate animalele, unul singur iese din tipar si fura unele trasaturi din toate cele existente in lumea animala si chiar vegetala.

– Popescu este un rechin, afirma un cunoscut al acestuia.

Cei din jur nu se gindesc ca Popescu are o tona (cit un rechin) si nici la faptul ca acesta ar putea inota cit acest animal. Cel mai probabil se refera la faptul ca acest Popescu este lacom, crud, nesatul si vesnic umbla dupa prada. Nemilos si iute „varsatoriu de singe".

– Popeasca este ca o libelula.

Evident ca femeia aceasta nu zboara, dar ceva-ceva are in comun cu efemera insecta. Comparatia ii este favorabila.

– Popeasca este o scorpie.

Aici femeia sare in sus de nervi si nu suporta deloc comparatia, ceea ce confirma faptul ca este chiar o scorpie.

Uneori, trasaturile firesti ale animalelor sint comune cu cele nefiresti ale omului.

– Popescu este un ciine.

Toata lumea intelege propozitia. In loc de ciine poti pune, dupa caz, porc, berbec, dihor, vulpoi, sobolan, sconcs, sarpe, vipera, buhai, bou, magar etc.

Doar omul este animalul care are atitea caracteristici similare cu ale altor animale. N-o sa auzi niciodata ca:

– porcul asta este un vulpoi (bou, magar, sarpe etc.),

– vipera aceasta este o magarita.

Lumea animala se multumeste ca este asa cum a dat-o Dumnezeu si nu imprumuta caracteristici suplimentare.

Omul nu s-a multumit sa acapareze trasaturi doar din lumea animala. Si-a insusit si o multime de alte apucaturi din lumea vegetala si nu numai: este un ghimpe, ca limba soacrei, o matraguna, scai, vitriol, acid, acru, dulce si tot asa.

Dar omul a preluat in mod aproape egal si unele caracteristici favorabile.

– Este blind ca un miel, potent ca un buhai (berbec), puternic ca un taur, siret ca un vulpoi etc.

Alte comparatii ca „prost ca noaptea", „ride ca…", „prost ca o ciubota" etc. e greu de inteles de unde provin.

Interesant este ca animalul-om nu suporta deloc sa i se spuna „mai, animalule". Un adevar care supara. La fel cum supara sa-i spui cuiva „mai, timpitule/idiotule/cretinule", desi lucrurile ar sta chiar asa.

Omul, desi are apucaturile invocate prin comparatie, chiar nespecificate, tinde sa se irite si face taraboi.

– Esti un porc!

Cel la care face referire nu va intelege niciodata ca te-ai referit la: porcul este inteligent, porcul este extrem de util omenirii, porcul are un organism perfectionat care nu se imbolnaveste de la mincarea stricata.

Afirmatia este considerata adesea o insulta grava si este taxata ca atare.

Dar de ce aceasta afirmatie este asimilata cu o insulta? Raspunsul este ca omul adesea este chiar porc, mai porc nu se poate. Adesea, omul este chiar ciine, rechin, vulpoi, sobolan, magar, bou etc.

Apucatura unui animal, extrem de necesara ca sa traiasca, de exemplu rechinul, la om este ceva insusit, nu din necesitate, ceea ce-l face odios.

Un prieten de-al meu, un neamt pe nume Hans, a plecat sa pescuiasca in Canada. A luat ceva mai mult coniac la bord si mi-a spus urmatoarea poveste:

– Scoteam pesti mari, de peste 5 kg. Erau usor de prins. Un peste a inceput sa vorbeasca:

– De ce ma ucizi daca nu ti-i foame?

– Ceee? intreb uluit.

– Inteleg sa prinzi un peste, hai, chiar doi, ca sa maninci. Tu ce faci cu restul de 12 pesti?

– Ii pun in congelator. Fac conserve, vind.

– Deci, tu ucizi pentru dolari. Vezi omul acela? Are la el 10.000 de dolari. De ce nu-l ucizi pe el? Este mai simplu, mai curat…

– Sa ucid un om pentru bani? Esti nebun?

– Atunci macelareste-ne pe noi. Este moral. Nu pentru hrana, ci din lacomie.

Hans avea lacrimi in ochi si mi-a spus:

– De atunci n-am mai pescuit.

– Tu glumesti, Hans? Ti-a vorbit un peste?

– Constantin, pe cuvintul meu de onoare ca mi-a vorbit. Ma privea si-mi transmitea ceea ce ti-am spus.

De atunci n-am mai pescuit nici eu. De cite ori am peste la masa si este intreg, ma gindesc la Hans si n-as fi surprins sa inceapa a vorbi.

Omul are toate apucaturile „rele" ale animalelor. Numai ca la animale este in joc supravietuirea, dar la om aceste caracteristici sint abominabile.

Publicitate și alte recomandări video