Pamintul este plat (II)

Noile tehnologii ale informatiei si comunicarii au produs un Big-Bang in domeniul cresterii si dezvoltarii, aneantizind frontiere traditionale ce desparteau lumea dezvoltata de cea "in curs de dezvoltare" si schimbind ierarhiile. Ele au devenit astfel factori de "aplatizare". Pentru prima data in istoria moderna, sute de milioane de persoane depasesc in timp record nivelul subdezvoltarii economice. Un rol important in explozia asiatica, de pilda, l-au jucat cheltuielile pentru educatie, cercetare-dezvoltare si inovare, generatoare de randamente mereu crescatoare, fapt ilustrat prin ponderea acestor cheltuieli in PIB si prin numarul de inventii si inovatii. Exista regiuni, cum e Bangalore, in care activeaza scoli tehnice ce rivalizeaza cu celebra Massachusetts Institute of Tehnology. Aceasta a facut ca pe piata muncii globala oferta de mina de lucru calificata sa se dubleze in ultimii 20 de ani, determinind tarile occidentale sa adopte masuri de reducere a salariilor si antiimigratie, pentru ca le ramineau oamenii in somaj. Un alt fenomen marcant si ingrijorator pentru Occident este relocalizarea multor capacitati productive in tari asiatice, din ratiuni de competitivitate pe care acum le putem intelege.
Ciclurile economice traditionale sint date peste cap de cresterea furibunda a economiilor asiatice, iar jocul economic mondial se schimba in chip fundamental. Traim intr-o lume interconectata, intr-o societate a cunoasterii, in care informatia si inovatia sint proiectate rapid spre toate azimuturile. Asa cum arata Daniel Daianu in introducerea la Pamintul este plat, de Thomas Friedman, Polirom, Iasi, 2006, "teoria endogena a cresterii economice, ce datoreaza mult lui Paul Romer (economist cu care Friedman dialogheaza benefic in stabilirea "manunchiurilor de aplatizatori ai lumii contemporane" – n.n.), explica de ce, in anumite circumstante, randamentele pot creste in pofida restrictiilor materiale si de capital" (p. 10). Aceasta teorie explica in buna masura fenomenul asiatic. "Bataliile economice ale viitorului vor fi cistigate tot mai putin de avocati si detinatori de diplome MBA", avertizeaza acelasi Daniel Daianu.
Potrivit lui Friedman, actuala globalizare nu este prima din istorie. Chiar Marx sesiza, se reaminteste, la vremea sa, evolutia capitalismului spre o piata globala, de unde si internationalismul proletar care sa i se opuna, un fel de varianta a actualei Internationale de la Porto Alegre, ce lupta pentru reducerea inegalitatilor care se mentin, sau chiar se accentueaza potrivit coeficientului Gini (a se vedea in acest sens lucrarea lui William Pfaff, Minia Natiunilor, titlu ce parafrazeaza celebra Avutia Natiunilor a lui Adam Smith). Aceste variante sint puse de catre Friedman pe seama psihologiei colective tributara materialismului, consumatorismului, mercantilismului, toate afectind productivitatea sociala. Se cere o revenire la valorile morale, fara de care ne-am intrepta catre un sfirsit de civilizatie, in termeni spenglerieni, desi autorul nu crede in asa-zisul determinism istoric.
Un rol fundamental in toate aceste schimbari joaca si elitele politice si administrative (vezi importanta mostenirii coloniale britanice in cazul Indiei), noii mandarini meritocrati, capabili sa formuleze si sa aplice o strategie de dezvoltare. Exista insa o criza institutionala la nivelul celor chemati sa realizeze asa-numita "guvernanta globala". Este nevoie de noi institutii si de o imbunatatire neta a performantelor celor existente pentru a face fata noilor probleme globale. Exista in acest sens un deficit de guvernanta globala, o tot mai vizibila asimetrie intre globalizarea economica si cea politica, pe care o sesizau G. Soros, J. Stieglitz s.a. si care pare sa ne conduca spre un soi de "anarhie globala", cum avertiza R. Kaplan.
Actualele conflicte geopolitice din spatiul global, ca si noile schimbari climaterice, se inscriu bine pe aceasta linie. Ce ne vom face daca miliardele de locuitori ai Asiei vor incepe sa consume resurse neregenerabile in ritmul in care o fac astazi americanii? Criza energetica, sau "blestemul petrolului", este, in opinia mea, marea provocare a urmatorilor ani. Sau, cum vom stapini dezlantuirile militariste, "ciocnirea civilizatiilor", fundamentalismul religios si etnic sau terorismul? Friedman vorbeste despre o "teorie Dell" (de la numele cunoscutei companii producatoare de computere) de prevenire a conflictelor, dar aceasta mi se pare cu totul insuficienta.
Mizele sint uriase. Actuala globalizare aduce avantaje certe, dar si riscuri, inegalitati si amenintari majore care, daca nu sint stapinite, pot duce la catastrofa. Economistii au invatat despre ciclurile Kondratiev, cicluri lungi, de 50 de ani. Ele ne fac sa ne amintim ca acum aproximativ o suta de ani lumea traia o alta varianta de globalizare, cu evolutii tehnologice remarcabile, cu o intensificare fara precedent a schimburilor, fuziuni de capitaluri, liberalizare, deschiderea pietelor etc. Or, replica, refluxul, faza intunecata a ciclului au fost devastatoare: protectionism, rasism, doua razboaie mondiale, divizarea lumii, inghetul nuclear etc. Ce va urma acum putem doar sa ne imaginam. Tot spunea Einstein ca imaginatia este mai importanta decit cunoasterea…