Piratii secolului XXI

Timp de secole, marile puteri maritime nu acordau pic de mila piratilor; odata prinsi, urma invariabil condamnarea la moarte prin spinzuratoare. Corpurile neinsufletite erau apoi date cu smoala si expuse timp de luni de zile in porturi – spre luare aminte. Aceasta practica a supravietuit pina in secolul XIX, cind pirateria parea a fi disparut – cu exceptia cartilor de aventuri si, mai apoi, a filmelor hollywoodiene. Telejurnalele ultimului an ne-au reamintit ca pirateria a revenit la viata in noul mileniu, in dreptul coastelor somaleze. De citeva ori (ultima data saptamina trecuta), ostatici ai piratilor somalezi au fost si marinari romani, angajati, dupa volatilizarea flotei comerciale romanesti, sub pavilioane straine.

Somalezii dispun de barci cu motor rapide si sint inarmati pina in dinti, cu arme automate si grenade de mina. De regula, nu exista victime printre marinarii ostatici – atita timp cit cineva (de regula armatorul) plateste rascumpararea echipajului, in valoare de citeva milioane de dolari. Pina de curind, rareori aceste atacuri pirateresti esuau. Puterile militare au decis in sfirsit sa puna capat acestui anacronism. Zilele trecute, o vedeta militara rapida americana si una germana, patrulind in zona, au zadarnicit un atac al piratilor asupra transportorului MV Courier al armatorilor germani Winter, nava inregistrata in Barbados si Antigua. Cei noua atacatori somalezi s-au predat dupa tragerea unor focuri de avertisment din elicopterele militare plecate de pe navele de razboi.

Militarii germani s-au bucurat de succes; doar ca dilema lor se refera acum la soarta prizonierilor pirati. Nu este clar unde vor fi incarcerati. Intilnirea ad-hoc a reprezentantilor Ministerului de Externe si ai celui de Justitie din Germania nu a ajuns la o concluzie ferma. O solutie, preconizata de procuratura din Hamburg, ar fi predarea piratilor catre un al treilea stat. Conform legislatiei internationale, arestatii trebuie anchetati de catre un procuror si prezentati unui judecator de instructie. In Somalia, unde nu mai exista structuri statale de aproape doua decenii, asa ceva nu ar fi posibil. Apoi, Ministerul de Interne german se opune clar aducerii piratilor in Germania. Statele vecine Somaliei nu intra la socoteala, neexistind acorduri bilaterale cu statul federal german de extradare a criminalilor. Pina la gasirea unei solutii viabile (si cit mai putin costisitoare), somalezii vor ramine pe puntea fregatei germane, adapostiti in corturi.

Este putin probabil ca pirateria sa dispara in estul Africii. De altfel, reprezinta una dintre putinele activitati profitabile ale Somaliei, o tara dominata de lupte intre triburi. Piratii secolului XXI sint maestri ai crearii propriei imagini. "Noi sintem aici Paza de Coasta", afirma, anul trecut, Sugule Ali, una dintre capetenii, pentru The New York Times. "Noi nu sintem pirati. Noi doar ne protejam apele. Ca pirati ne privesc doar indivizii care ne cufunda coastele in gunoaie si care pescuiesc aici in mod ilegal". Una dintre numeroasele bande se numeste "Ocean Salvation Corps" – ceea ce apare ca grotesc cind vine vorba de o activitate criminala condamnata sever de toate legislatiile nationale si internationale.

Culmea e ca, potrivit unui comentariu recent din saptaminalul german Die Zeit, exista un simbure de adevar in declaratiile publice ale piratilor. Coasta de 3000 de kilometri din estul Africii era considerata in mod traditional una dintre cele mai bogate in peste (in special ton) de pe intreg mapamondul. Pescuitul parea o resursa salvatoare pentru regiune, ravasita de razboaie civile si de foamete. Doar ca, dupa 1991, cind s-au prabusit structurile centrale ale statului somalez, pescarii autohtoni s-au trezit cu o concurenta coplesitoare. Flote intregi de pescadoare din Asia si Europa au pescuit masiv in apele neprotejate din dreptul Somaliei, pina intr-atit incit tonul ar putea sa devina specie amenintata in zona. ONU estimeaza ca anual sint prezente ilegal peste 700 de pescadoare straine in apele somaleze. Potrivit unui studiu al oceanologului australian Clive Schofield, flotele straine au pescuit, categoric, mai multa hrana (exprimata in cantitate de proteine) decit au oferit vreodata organizatiile umanitare somalezilor.

Si nu este vorba numai despre pescuit. Cind, in 2004, un tsunami a lovit coasta somaleza, apele au adus la tarm cantitati uriase de chimicale, materiale radioactive si alte deseuri – aparent deversate in secret de catre vasele diverselor state in apele teritoriale somaleze.

Pescarii somalezi s-au inarmat, au atacat marile pescadoare si au cerut initial "impozite" si "taxe" de pescuit. Apoi s-a nascut o idee de afacere: banii cei mai multi se puteau obtine din rascumpararea prizonierilor. Pescarii au devenit pirati. O afacere de zeci de milioane de dolari anual – cel putin cincizeci in 2008. Evident, banii obtinuti din rascumparari n-au fost reinvestiti in binele comun, atit de clamat in interviurile acordate presei internationale.

Exista un acord international asupra necesitatii unor masuri rapide pentru combaterea pirateriei. De exemplu, prin crearea (cu finantare internationala) unei paze autentice de coasta formata din somalezi. La intrebarea care state ar trebui sa finanteze proiectul, raspunsul pare clar: tocmai acele state care-si trimit flotele de pescadoare in apele somaleze.