Caută 
4 MIN
Video
O fraza-n freza lui Vladimir Tismaneanu, trasa dimboviteneste de Victor Ponta, a constituit, in prima parte a acestui articol, punctul de plecare pentru a vorbi despre socialismul insidios de la noi si de aiurea. Insinua cam mitocaneste Ponta: "Cei mai buni comunisti au fost legionari, dar in cazul lui Tismaneanu e invers". Aratam ca, dupa caderea comunismului, socialistii de pretutindeni au trebuit sa dea jos stucatura marxista a edificiului lor si sa puna in loc termopanele unui socialism serpesc. Daca lozinca stalinista era "doar un fascist poate sa fie anticomunist", la socialistul Ponta, care e mare admirator al lui Che Guevara si Tony Blair in acelasi timp (!?), fascistul a devenit cel mai bun comunist.
Cum se explica aceasta gogorita? In noile conditii istorice, socialistii au trebuit sa se dezica de comunismul din "lagarul socialist" (cu adevarat lagar!). Asa ca, pe linga fascism, se detaseaza acum frumusel si de "excesele" comuniste, de parca nici usturoi n-au mincat, nici gura nu le miroase. Si uite asa, fascistii au devenit egali cu comunistii, ba chiar cei mai buni comunisti, in viziunea procurorului socialist roman.
Dar sa nu ne grabim. Socialistii europeni occidentali se dezic de comunism, insa cu jumatate de gura. Cind vine vorba sa fie condamnate crimele comuniste cu aceeasi masura ca si Holocaustul se tace chitic. Spune disidentul anticomunist rus Vladimir Bukovski in prefata la extraordinara carte Spargatorul de gheata de Victor Suvorov, reaparuta in toamna aceasta la editura Polirom (volum pe care am avut norocul sa-l traduc prin ’94, lecuindu-ma astfel definitiv de ultimele gunoaie comuniste): "Chiar si acum, cind au fost dezvaluite in sfirsit odioasele secrete comuniste, noi continuam sa prindem in junglele latino-americane mosnegi care si-au savirsit faradelegile cu jumatate de veac in urma (este vorba de criminalii hitleristi – n. m.), dar sintem indignati cind il vedem pe banca acuzatilor pe Erick Honecker. Vai, ce cruzime! Doar e batrin si bolnav!".
Generatia de azi din fruntea Europei occidentale (si, deci, a Europei in general) are trecutul incarcat si constiinta la fel, ca sa poata condamna cinstit comunismul. Aceasta generatie conducatoare de azi era in 1968 foarte galagioasa: condamna razboiul din Vietnam, era ingretosata de structurile conservatoare din interiorul societatii occidentale, era fascinata de revolutiile socialiste din America Latina, iar aripa de stinga a miscarii din ’68 ignora atrocitatile comuniste, halucinata fiind (cu droguri si adesea cu bani destui de la Moscova) sa instaureze comunismul in Vest. Din fericire, n-au reusit. Amestecul de umanitarism, de pacifism malaiet (love not war), de idei maoiste, trotkiste si mistica orientala s-a transformat. Tinerii aceia zgomotosi s-au cumintit in majoritate, unii au devenit chiar conservatori sau de extrema dreapta, si isi apara privilegiile acumulate in timp. Ajunsi azi la 55-60-65 de ani, ei stapinesc destinele politicii, economiei si mentalului occidental. Dar, in fapt, multi sint tarati in continuare de ideile unui socialism caldicel.
Insa ce s-a petrecut in Est? Nu a existat un "an 1968" in Est, decit doar ceva-ceva in Iugoslavia sau, voalat, in cintecele revolutionare, in Rusia, ale lui Vladimir Visotki. Generatia de aceeasi virsta, care azi a preluat friiele (mai mult frinele) societatii romanesti este o generatie de utecisti sagace, care au fost invatati de sistem, ca si de destinul personal, doar sa mulga averile deja existente, in nici un caz sa produca valori (ca generatia occidentala). La batrinii utecisti se adauga fiii si nepotii lor intr-o structura ("sistemul" spune Bukovski), care detine posturile cheie: in politica, justitei, economie etc.
Pe forumul unui articol in care scriam tot despre Victor Ponta, un cititor se intreba retoric: il putem compara pe Ponta cu liderii SPD-ului german, cu liderul laburistilor englezi sau chiar cu cel al socialistilor francezi? Evident, nu. Nu are nimic din Tony Blair, decit, eventual, daca doamna Daciana i-ar naste o laie de copii, ca Cherie lui Tony Blair. In rest, aparindu-l pe Ovidiu Tender in afaceri de spalare de bani si coruptie, regretind ca nu mai exista Ceausescu, care ar impusca toti hotii, cum a declarat, incercind sa manevreze demonstrantii, cum a manevrat Iliescu pe mineri, acuzindu-i de legionarism, ca in anii ’50, pe mari intelectuali ai nostri, domnul Ponta arata ca e gata sa infaptuiasca un S.S.M.D – o societate socialista multilateral demolata. Si furata. Socialismul romanesc al lui Ponta e, fata de cel occidental, ca Australia, rupta de restul lumii, in care apar tot felul de bestii rare, avind comportamente ciudate. Sau ca in Cuba socialista, rupta de restul lumii civilizate, unde se pastreaza automobile americane de juma de secol si telefoane cu manivela: Ola, apeleaza companiero Ponta, care se viseaza un guerrillero maltratat pe Dorobanti ca tovarasul Che. Io soy un revolucionario rumano. Bamos, companieros. Non comprende? Gavari po russki, tavarisci. Ia panimaiu, ii raspunde Iliescu Ivan Alexandrovici.
P.S. La prohodul desucheat al lui Adrian Paunescu a venit si, cine credeti, Gelu Voican Voiculescu. Ce scena de mareata ticalosie! La catafalcul Pupincuristului sef al Dictatorului sta Ucigasul acestuia. Iar in imediata lor apropiere, zimbind siret, Mostenitorul de nadejde: companiero Ponta.
Pe urma, in loc sa-l ingroape pe Paunescu la bocancii "da vizite da lucru" ai lui Ceausescu, l-au ingropat la picioarele Luceafarului. Fugi, Eminescule! Ia-ti crucea in spinare si fugi!
