Postmodernitatea cersetoriei

marți, 06 noiembrie 2012, 20:51
5 MIN
 Postmodernitatea cersetoriei

 E criza si, natural, lumea incearca sa faca bani din piatra seaca. Cersetorii si-au diversificat (chiar „sofisticat", mi-as permite sa spun) metodele de lucru. Te abordeaza – pusi la patru ace – si iti vorbesc, stilat, despre inevitabile cataclisme colective sau individuale, pe care le-ai putea stopa, desigur, cu „o neinsemnata contributie financiara personala". Deunazi, ma apeleaza un numar necunoscut. Fiind eu un fraier cu simt de raspundere, deschid imediat. „Domnul decan", ma abordeaza o voce serioasa, „va mai aflati prin Universitate? Sunt profesorul A. si am ajuns acum in fata biroului dumneavoastra." „Imi pare rau, nu mai sunt (discutia se derula vineri, pe sase seara, n.m.)", zic eu putin stingherit (numele A. – „profesor" – imi suna foarte familiar si ma gandeam, panicat, ca as fi uitat de o intalnire programata cu un coleg). „Atunci, stiti ce, nu ma puteti suna dumneavoastra, pentru ca nu prea am minute nationale?" „Ba da", replic eu impacientat si convins de urgenta situatiunii. Intorc apelul si ascult, din ce in ce mai nedumerit, pe banii/ "minutele" mele, un lung si incoerent discurs despre ONG-uri interesate sa preia aparatura casabila din institutii, preluare intermediata de personajul nostru (ce-si oferea serviciile, ca atare, si Facultatii de Litere). Etc. etc. „Totusi", continua omul neigienica, intelectual vorbind, turuiala telefonica, „nu acesta e principalul motiv al convorbirii noastre." „Dar care este?" intreb de-a dreptul ingrijorat. „Sunt programat pentru transplant de ficat la doctorul Irinel Popescu, la Fundeni, si as vrea sa va rog sa ma ajutati cu o donatie financiara. Am contactat si alti decani: pe dl. profesor Z, pe dl. profesor X, pe dl. profesor Y. Mi-au dat sumele urmatoare: zece milioane, douasprezece milioane si, respectiv, opt milioane (mi se fixa, prin urmare, si cuantumul in care ar fi trebuit sa ma incadrez, cu atat mai mult cu cat numele decanilor insiruiti erau perfect valabile, n.m.)." „Auziti", incerc eu timid cartea stupid people, „sunt decanul unei facultati sarace." „Ei", raspunde usor iritat individul – cu inteligenta „insultata", fara indoiala, de remarca mea tembela -, „ma refeream la dumneavoastra ca persoana fizica." „A", fac eu straluminat de intelegere, „atunci ati gresit numarul. Aici raspund doar ca decan. Ca persoana fizica, ma gasiti pe celalalt telefon." Am inchis iute, rasufland usurat. „Celalalt" telefon nu exista, bien sûr

Diversi baietandri si fetiscane ma cauta – din „partea unor mari companii" – pentru a-mi oferi produsele paradisiace ale capitalismului glorios. Ma eschivez politicos. Nu vor sa accepte refuzul. „Vom reveni, daca acum sunteti ocupat." Le cam invat numerele (majoritatea cu 03…) si las celularul sa zbarnaie zglobiu. De aceea, urmeaza staruitor sms-urile. „Va rugam sa ne raspundeti. E imperios necesar sa va prezentam avantajele de care ati beneficia cumparand produsul Q." Cu timpul, izbiti constant de un impenetrabil zid al tacerii, devin furibunzi, intrand intr-un fel de delir declarativ: „Va informam ca numarul dumneavoastra de telefon – 07… (absolut corect, n.m.) – a castigat suma de zece mii de euro. In cateva secunde, veti fi sunat de oamenii nostri, pentru a afla cum puteti intra in posesia premiului." Tac malc. Nici o problema. „Oamenii lor" se intorc: „Veti regreta. Va puneti intr-o situatie inacceptabila. Va rugam sa raspundeti!". Cumva, aceste mesaje disperate – de „promovare" – incep sa semene cu e-mail-urile escrocilor internationali proveniti din tagma infractorilor electronici. Stiti si dumneavoastra reteta: se pirateaza un cont real, iar apoi toate contactele posesorului primesc un mesaj in engleza, unde „amicul"/ "amica" parazitat(a) se plange ca a fost jefuit(a), prin zone sordide sau selecte din lume, si are nevoie urgentissima de bani. Tu – ca prieten al victimei – esti rugat sa transmiti o suma (de obicei, semnificativa) prin mandat postal. Si acest tipar clasic s-a schimbat insa recent. S-a „imbunatatit" adica. Observand, probabil, transmitatorii de „SOS"-uri electronice ca un mesaj in limba engleza nu are cum sa fie credibil in tari nevorbitoare de engleza (din care, prezumtiv, atat „victima", cat si „prietenii" sai provin), au hotarat sa le traduca (pesemne cu Google Translator, avand in vedere exotismul formularilor) in graiul celor ce ar urma sa fie inselati. Asa se face ca, saptamana trecuta, am receptionat un e-mail fabulos „de la" o distinsa doamna profesoara (de limba romana), dintr-un prestigios colegiu din Iasi. „Am receptionat", vorba vine. Contul doamnei in cauza fusese piratat si toti cei care eram in agenda profesoarei am ajuns sa citim un absolut neverosimil text.

Redau aici intocmai aceasta mostra de debilitate, cum sa-i zic, jecmanitoare: „Cum te faci? Va scriu pentru a va anunta calatoria mea la Londra a fost un dezastru. Am avut o mare de timp, dar nu pana aseara, cand am fost jefuit si a pierdut tot numerar, card de credit si cellphone. I a fost lovit la spate a capului meu si a avut vanatai pe meu bratul drept. A fost o experienta teribila, dar oricum! Sunt inca in viata si asta e ce este important. Va rugam, sunt financiar STRAPPED si vreau sa-mi imprumute 1300 lire sterline, promit sa plateasca inapoi saptamana viitoare. Daca puteti sa-mi imprumutati bani, te rog sa mi le trimiteti prin intermediul Western Union si lasa-ma sa MTCN privind primirea de transfer pentru a primi banii. Aici este meu meciului Western Union: Receptoare nume – N.N., Location – Nr. 2 Downing Street, London, England SW 12 AA. Incident mea are intr-adevar mi-a facut bolnav si obosit. Rog, lasa-ma sa te aud in curand. Salutari, N.N." Ma intreb si eu natang: oare cum cred impricinatii ca astfel vor fi mai convingatori (decat in traditionalele misive electronice englezesti)? Doamna N.N. este una dintre cele mai bune profesoare si doctorande iesene in filologie. Nici daca ar fi fost „lovita la spate a capului sau" cu adevarat si tot n-ar fi putut sa scrie intr-o asemenea limba romana. Si chiar daca ne-ar fi „lasat sa ne auda curand", si tot n-ar fi putut fi vecina (a se vedea adresa de expediere!) cu primul ministru al Marii Britanii. Pana la urma, piratii Internetului si omologii lor (cersetori) autohtoni traiesc o drama a reprezentarii. Ei presupun ca noi am fi o adunatura delabrata de manipulabili (oriunde si oricum). Personal, refuz sa ma inregimentez si voi rezista cu stoicism tuturor acestor asalturi. Recunosc, imi asum un risc, analizandu-le. La un moment dat, e posbil sa ma trezesc cu echimoze. Nu pe „meu bratul drept", ci direct pe scoarta creierasului.

Comentarii