Prabusirea unui mit

Salvador Allende, presedinte al statului Chile intre 1970 si 1973, a fost transformat de propaganda comunista intr-un martir al luptei pentru libertate si progres social. Realitatea istorica este insa diferita de imaginea exaltata si exaltanta pe care au construit-o fabricantii de mituri. Inca din 1976, in Tentatia totalitara, Jean-François Revel arata care a fost adevarata fata a regimului Allende. In primul rind, candidat socialist al unei coalitii electorale a Frontului Popular, Allende a iesit castigator cu doar 36,2% din voturi, in fata candidatului conservator (34,9%) si a celui democrat-crestin (27,8%). Scindarea dreptei este cea care a permis victoria – fragila – a lui Allende (asadar, 62,7% dintre chilieni au votat impotriva liderului socialist!). Alegerea lui Allende s-a facut, conform Constitutiei chiliene, in urma unui vot al Congresului, partidele de dreapta cazind de acord sa dea o sansa stingii pentru ca aceasta sa demonstreze ca este capabila sa guverneze. Or, Allende n-a tinut seama ca se afla in fruntea unui guvern, de fapt, minoritar. Alianta sa cu comunistii a avut efecte dezastruoase; s-a elaborat un proiect de reforma ce viza introducerea marxism-leninismului ca doctrina obligatorie in scoli, in Chile si-au gasit adapost mii de membri ai organizatiilor militare clandestine din America Latina, Fidel Castro a devenit marele prieten si mentorul lui Allende (la un moment dat, dictatorul cubanez a facut o vizita de stat in Chile care a durat …o luna!). Nationalizarile in serie au deteriorat grav situatia economica a populatiei. A inceput, curind, un sir nesfirsit de greve si de manifestatii anti-guvernamentale. In 1973, inainte de caderea lui Allende, populatia ajunsese sa-si procure alimentele pe baza de cartele. Dezastrul economic a dus, in cele din urma, la rasturnarea prin violenta a regimului Allende. Nici astazi nu se stie daca presedintele socialist s-a sinucis sau a fost impuscat chiar de membri ai garzii sale personale. A urmat, se stie, regimul autoritar al lui Pinochet, cu toate abuzurile lui, Pinochet care, totusi – atentie! – , va pleca de buna voie de la putere, in urma unui referendum, lasind in urma o tara redresata economic.
Mitul lui Allende primeste acum o lovitura pe care o putem considera drept mortala. E vorba de cartea cunoscutului filosof si sociolog chilian Victor Farias, carte intitulata Allende, fata ascunsa. Antisemitism si eugenism, publicata si in traducere franceza la editura Grancher (2006; asupra conditiilor in care a aparut aceasta traducere voi reveni). Farias a mers la surse si a studiat atent teza pe care Allende a sustinut-o, in 1933, la Facultatea de medicina a Universitatii din Santiago, teza cu titlul Igiena mentala si delincventa. Farias a avut, facind aceasta cercetare, mari surprize. Sa lasam la o parte faptul ca teza este redactata neglijent si ca multe pasaje sint plagiate. Ceea ce caracterizeaza insa lucrarea tinarului medic Allende este rasismul consecvent. Pentru Allende, anumite „rase”, si in primul rind evreii, tiganii si arabii, au o inclinatie naturala (si ereditara) pentru o serie intreaga de comportamente deviante (astfel, evreii s-ar caracteriza prin „forme determinate de delicte: escrocheria, falsitatea, calomnia si, in special, camataria”). Tinarul medic se „inspira” din autori prestigiosi carora le atribuie, fara sa clipeasca, teze rasiste si indeosebi antisemite. Remediul la „degenerescenta rasiala” ar consta in eutanasie si eugenism – mai clar spus, in sterilizarea fortata. Consecvent cu sine insusi, Salvador Allende va relua aceste idei intr-un proiect de lege pe care il va redacta in anii 1939-1941, cind a fost ministru al Sanatatii in Guvernul Frontului Popular. Legea prevedea sterilizarea „alienatilor” si era foarte apropiata (ba, uneori, era chiar mai radicala) de legile naziste in materie. Sa adaugam ca, dupa ce va deveni presedinte al statului (1970), Allende va refuza extradarea unui mare criminal nazist, Walter Rauff, colaborator al lui Eichmann.
Am rezumat rapid o demonstratie foarte minutioasa care pune, ca sa zic asa, toate textele si documentele pe masa. Dovezile sint fara replica. Ne aflam, vai, foarte departe de portretul oficial al lui Allende, de imaginea sa de „umanist progresist”. Mai trebuie spus numaidecit ceva. Victor Farias este autorul unei carti care a avut un rasunator ecou in Europa, acum doua decenii, si care a aparut direct in frantuzeste: Heidegger si nazismul. Autorul examina acolo complicitatile dintre Heidegger (al carui student fusese la Freiburg) si regimul nazist. Douazeci de ani mai tirziu, cind a vrut sa publice in Franta si Germania cartea despre Allende, n-a mai gasit editor! In Spania, membri ai guvernului socialist au facut presiuni asupra retelelor de distributie si au atacat violent editura care a publicat cartea. In Franta, cartea a aparut in cele din urma la o editura mica, dar a fost fie trecuta sub tacere, fie intimpinata cu articole indignate si patetice. In 1987, intelectualitatea „progresista” occidentala saluta, cu aplauze entuziaste, demolarea unui mit „de dreapta”, cel al lui Heidegger. In 2006, cind se prabuseste un mit „de stinga”, cel al lui Allende, aceeasi intelectualitate impune legea tacerii.