Premisele unui bacalaureat miraculos

De ani de zile, si rezultatele la bacalaureat, asemenea celor de la testele nationale si tezele unice, depasesc orice imaginatie, aceasta in ciuda faptului ca personalul didactic este nemotivat, manualele sint de o calitate indoielnica, programele aiuritoare, iar elevii invata pe sponci. Daca la mijloc nu este o mistificare gen noua revolutie agrara, atunci miracolul ramine singura explicatie rationala.

La ora cind scriem aceste rinduri nu stim cum vor arata rezultatele bacalaureatului 2010, dar ele nu au cum sa faca exceptie de la regula. Se pleaca nu se mai stie a cita oara de la prezumtia de vinovatie, profesorii fiind, fara discutie, potentiali infractori, numai buni sa cunoasca infricosatoarea frumusete a Codului penal. Se incearca tot timpul gasirea unor modalitati care sa stopeze frauda si se ajunge, matematic, la pseudo-solutii si aberatii. Aspect care nu mai mira pe nimeni, de vreme ce, an de an, metodologiile anuntau masuri pe care si NKVD-istii lui Stalin le-ar fi considerat prea dure, pentru ca urmarile sa se piarda, invariabil, in ceata. Inovatiile si modificarile aiuritoare ale metodologiilor si regulamentelor au zapacit si bruma de rationalitate ramasa pe acolo. Altfel, nu am dus lipsa de idei crete, de la cele privind numerotarea bancilor in sens invers acelor de ceasornic sau legate de procedurile speciale de inregistrare a numarului de bolduri si ciorne, pina la metodologia depozitarii bagajelor candidatilor in sali special amenajate.

Pina acum, bacalaureatul s-a desfasurat sub deviza: "Nici un an fara scandal!", chiuiturile incepind de la copiat si proasta organizare, trecind apoi prin aberatiile de "conceptie" si "viziune", totul ispravindu-se intr-un vuiet de admiratie fata de rezultatele fantastice raportate. Si ne mai miram ca acest examen s-a transformat intr-o parodie! Culminatia apoteotica, ca sa folosim o formula reclamata de realitate, a fost atinsa in anul 2008, cind unii profesori au facut cunostinta cu DNA-ul, elevii au trecut la metode de copiat de ultima generatie, in timp ce promovabilitatea era cit pe-aci sa atinga in unele judete un neverosimil 100%. Daca la scris uneori copiatul face diferenta dintre ce se stie si ce se obtine, la oral notele sint umflate artificial – ajungindu-se ca prapastia dintre notele de la oral si cele de la scris sa depaseasca in multe cazuri 2-3 sau chiar 4 puncte. Rezultatele de la bacalaureat sfideaza bunul simt, ele intrind in conflict cu legitatile sociologiei si cu evaluarile din timpul liceului. Astfel, nu avem cum sa intelegem de ce intilnim situatii cind aproape 25% dintre elevii care nu au trecut bac-ul au terminat liceul cu media generala mai mare de 9, dupa cum este un mister de ce notele primite de elevi in timpul liceului nu corespund cu evaluarea de la bacalaureat, in special in cazul probelor orale, unde supravietuitori cu medii de 5 si 6 ating, ca prin farmec, culmile excelentei, obtinind la foc automat numai note de 9 si 10.

Ca legitatile care guverneaza examenul de bacalaureat tin de miracol o demonstreaza retrospectiva promovabilitatii din perioada de tranzitie, peisajul prezentindu-se astfel: 1994 – 93,72%; 1995 – 95,25%; 1996 – 95,79%; 1997 – 93,66%; 1998 – 67,11%; 1999 – 76,83%; 2000 – 84,88%; 2001 – 86,28%; 2002 – 86,70%; 2003 – 76,82%; 2004 – 84,60%; 2005 – 84,66%; 2006 – 80,48%; 2007 – 82,08%; 2008 – 77,49%. Dupa cum se poate constata, in primii ani ai perioadei analizate procentajul era foarte mare, peste 90%, iar dupa citiva ani examenul de bacalaureat a inceput sa fie ceva mai consistent, o oarecare exigenta existind in 1998 si 1999, dupa cum arata rezultatele obtinute atunci. Cu toate acestea, calitatea tinerilor intrati pe bancile facultatilor a lasat de dorit. Din 2000 pina in prezent, promovabilitatea reintra in normalitatea mistificatoare specifica plaiurilor noastre. Nici nu mai are rost sa folosesti clopotul lui Gauss si briciul lui Ockham, metode de evaluare la care m-am referit intr-un material anterior, pentru a realiza ca procentele s-au desprins cu totul de realitate, pentru a ajunge in sferele inalte ale fictiunii si mistificarii.

In 2007, procente ridicate de promovabilitate s-au inregistrat in Suceava (98,76%), Botosani (96,42%), Constanta (96,91%), Hunedoara (95,69%) si Mehedinti (95,27%). Judetele in care s-a inregistrat cea mai scazuta promovabilitate au fost atunci Ilfov (17,08%), Giurgiu (58,04% ), Arges (64,33%) si Teleorman (66,79%). In 2008, daca in judetul Suceava procentul de promovabilitate a fost de 98,38 %, iar in Constanta de 97,24 %, in Prahova si Galati erau de doar 59,43%, respectiv 50,67%. Iata cum discrepantele dintre judete au inceput sa devina inspaimintatoare. Nu se poate ca in Suceava si Constanta promovabilitatea sa defileze cu 98%, iar in Ilfov sa ajunga la un chinuit 17%, pentru ca nu avem inca o repartitie geografica a desteptaciunii si prostiei, dupa cum nu dispunem de dovezi stiintifice privind existenta unor judete de genii si a altora de elevi mediocri. Tot la capitolul miracole putem incadra liceul din Mehedinti unde s-au obtinut cinci medii de 10, performanta imposibila pentru aproape jumatate din tarisoara noastra. Daca elevii de acolo nu sint geniali, in mod cert sint fermecati. Daca nu au atins absolutul prin metodele de invatat, atunci absolutul a fost atins in materie de metode de copiat. De ce oare ministerul nu studiaza cu atentie secretele reusitei judetelor cu rezultate magnifice, pentru a generaliza apoi experienta inaintata la nivelul intregii tari?