Presa si bacul

O vina pentru rezultatele proaste ale bacalaureatului de anul asta are si presa. Cum asa?, se vor intreba unii, nedumeriti si, pina la un punct, pe buna dreptate: doar nu jurnalistii au fost in bancile scolare, doar nu ei au scris tezele de nota 1 si 2! E adevarat, insa eu continui sa cred, cu naivitate, ce se spune despre misia lor, despre ei: ca sint ciinii de paza ai democratiei. Deci ca trebuie sa stea cu atentia treaza la ce se intimpla in tara, tragind la timp un semnal de alarma asupra unei situatii care risca sa devina exploziva.

Insa majoritatea covirsitoare a jurnalistilor nostri cheltuie, de 20 de ani incoace, mii de ore de emisie, mii de tone de hirtie si mii de gloante pentru cea mai mica declaratie sau gest sau fapta a vreunui politician, imbecil sau nu; cheltuie mii de ore de emisie, tone de hirtie si mii de gloante cu cancanuri infecte, care-ti dau impresia degradanta ca tara noastra a devenit o mahala sau un bordel. Nu scapa nici o aschie de lumina cazuta pe chelia lui Basescu, analizind-o indelung: cum e orientata, spre stinga sau spre dreapta? E mai ascutita la capatul dinspre sud sau dinspre nord? Nu scapa nici o umbra de zimbet de pe chipul bietelor monici, nici o replica strungareata a becalilor, nici o idila nemuritoare intre vipurile cu tatuaje pe brate… Vorbe, vorbe, vorbe…  „Ce-a vrut sa spuna cutare cu chestia asta?" ii intreaba pe toti invitatii sai in emisie, dar numai pe „cutare" nu, si asta seara de seara, la Realitatea TV, o doamna jurnalista ale carei rochii flu-flu s-ar asorta mai bine cu paharul de sampanie decit cu microfonul, ca si tornadele de zimbete, chicote, risete „feminine" cu care-si insoteste prestatiile. „Inundatiile au facut prapad in nordul Moldovei", spune cite un reporter, probabil fara bacalaureat, si-ti arata de o mie de ori aceeasi imagine cu apa unui nenorocit de piriu, care, din cauza bolovanilor si a sosonilor aruncati in ea, dar si a cadrului foarte strins cu care e filmata, capata anvergura de niagara.

Jurnalistii nostri lucreaza din greu pe baza de birfa, zvon, presupunere, parere: „se pare", „se zice", „e posibil", „era sa fie", „ce-o fi vrut sa zica" sint timpurile verbale predilecte. Spun ei: „din cauza unui sofer beat, era sa se intimple o catastrofa pe strada cutare"; „putin a lipsit sa nu aiba loc o catastrofa din cauza unei vaci care traversa lenesa ulita in satul cutare" etc. Fiindca e clar, daca nu exista o catastrofa, era cit pe ce sa se intimple una, se va intimpla una, e de banuit una, e de asteptat una!  Numai „catastrofa", „tragicul accident", „mortaciunile" (cum imi spunea o jurnalista ca se vorbea in redactia ziarului ei: cind era un accident, importanta lui era evaluata dupa numarul de „mortaciuni"), succesul sau insuccesul la bani ori in amor, jocurile ieftine de cuvinte puse pe burtierele canalelor TV etc. sint urmarite de cei mai multi jurnalisti romani. Care, de fapt, nici nu-si merita numele de jurnalisti, mai potrivit fiindu-le cel de „vinatori de scandal".

Fiindca, printre alte probleme la fel de importante si la fel de ignorate – cum ar fi cultura -, jurnalistii nu au timp pentru invatamint. Cu exceptia vreunei stiri despre un consumator juvenil de etnobotanice, am vazut si am citit, de-a lungul timpului, prea putine anchete, documentare si reportaje despre lumea adolescentilor, despre problemele lor scolare. Desi de ani de zile se spune ca prin licee e vai si amar, ei nu stiu; desi de ani de zile universitatile gem de semianalfabeti cu bacalaureat, intrati pe baza de dosar rafistolat, ei nu au aflat nimic; desi de ani de zile se vorbeste din gros pe la colturi despre profesori incapabili sau care nu-si fac meseria, despre furturi la examene, absente de la scoala si cursuri, bacalaureate aranjate, lucrari de licenta cumparate si doctorate plagiate, ei nu au intrat in alerta cu adevarat; au continuat sa toace zi de zi si seara de seara aceleasi buruieni nefolositoare, dar toxice ale cancanurilor politice si din lumea vip-urilor.

Si acum, in anul de gratie 2001, cind promovabilitatea la examenul de bacalaureat a fost sub 50%, jurnalistii nostri, inclusiv doamna in rochii cu flori de gherghine pe poale, care e si mama, au fost luati prin surprindere: au aflat odata cu noi cum stau lucrurile in invatamint!  „Ooo!, s-au mirat si ei inalt! Ca sa vezi!". Si au tocat citeva zile la rind evenimentul, dind masiv vina pe Putere. Cam la atita s-a marginit „analiza" lor. Deci nu prea putem dormi linistiti, dragi concetateni, ciinii nostri de paza cam sforaie in post.