Prescriptie medicala sau autotratament?

Lipsa timpului, cunoasterea unor remedii pentru diferite afectiuni, ignorarea sau minimalizarea importantei unor simptome sint motive care de foarte multe ori impiedica pacientul sa ajunga la medic si il determina sa recurga la arsenalul de cunostinte medicale de care dispune spre a se autotrata sau chiar imprumuta din experienta unor rude, vecini, prieteni care au obtinut succese de maniera similara; abia atunci cind succesul terapeutic nu se obtine sau cind lucrurile se agraveaza, prezenta la medic apare ca un imperativ.
De ce vizita la medic si nu autotratament? Printre motivele bine intemeiate se numara: medicul poate stabili cu precizie diagnosticul, recomandind un tratament tintit, simptomele care uneori par banale pot ascunde o patologie mult mai complexa, nu exista medicament fara contraindicatii sau efecte adverse, iar posibilitatea erorii in autotratament, cu consecinte importante, este semnificativ crescuta. Sa luam banalul exemplu al durerii de cap (cefalee, in termeni medicali) pe care, de obicei, majoritatea persoanelor o trateaza cu un antalgic obisnuit. Ei bine, banala durere de cap poate avea diferite cauze, cum ar fi: simptom prodromal din cadrul unei viroze, hipertensiune arteriala, tulburari de vedere, sinuzita, spondiloza cervicala, insuficienta circulatorie vertebro-bazilara etc. Medicul este singurul in masura sa elucideze cauza, in urma examenului clinic si/sau a investigatiilor suplimentare, si sa ofere tratamentul tintit. Un diagnostic precoce este necesar si deosebit de important nu numai pentru cazul luat in discutie, intrucit depistarea unor boli in stadiul incipient si instituirea tratamentului tintit previn aparitia complicatiilor. Pentru fiecare din cauzele expuse mai sus, tratamentul se bazeaza pe principii diferite. In hipertensiunea arteriala, scaderea tensiunii prin tratament cu antihipertensive determina si remiterea cefaleei, corectarea tulburarilor de vedere conform indicatiei medicului oftalmolog determina si disparitia cefaleei; in cazul spondilozei cervicale, antiinflamatoriile rezolva si problema cefaleei, alaturi de care este necesar tratamentul conform indicatiilor medicului de specialitate.
Posibilitatea realizarii autodiagnosticului corect si a autotratamentului eficient este mult mai mica decit consultarea medicului, ceea ce poate intirzia instituirea tratamentului necesar sau poate duce chiar la o abordare terapeutica gresita. Daca la acest lucru se mai adauga si faptul ca orice medicament prezinta efecte secundare si contraindicatii, este clar ca, din tot arsenalul terapeutic, numai medicul poate stabili tratamentul adecvat, cu maximum de beneficiu si risc minim. Ce rau ar putea produce banala aspirina (medicament extrem de utilizat in variate scopuri de majoritatea pacientilor)? Contrar asteptarilor in ceea ce priveste inofensivitea, o singura aspirina poate determina aparitia sindromului Reye (care poate fi letal), sindrom care apare mai ales la copii, acesta fiind si unul dintre motivele pentru care acest medicament nu se administreaza sub virsta de 5 ani; in cazul astmaticilor poate declansa criza de astm bronsic, in cazul alergicilor poate determina de la eruptii cutanate pina la edem Quincke, poate determina hemoragia ulcerelor etc., consecinte extrem de severe, care pot fi evitate prin consultarea medicului inainte de autotratament. O alta consecinta a autotratamentului este cresterea rezistentei la antibiotice, datorita utilizarii antibioticelor fara prescriptie medicala, lucru care astazi, din fericire, s-a reglementat, astfel incit eliberarea in farmacii a antibioticelor se realizeaza numai in baza unei retete. A crescut semnificativ numarul persoanelor cu rezistenta atit la antibiotice uzuale, de tipul penicilinei, cit si la cele mai putin utilizate in practica sau chiar la tuberculostatice, fapt care are repercusiuni asupra posibilitatii de tratament, care este ingradita de rezistenta dovedita de antibiograma, medicul fiind in imposibilitatea de a trata boli grave, precum tuberculoza, septicemia etc. Explicatia dobindirii rezistentei la antibiotice sta in utilizarea lor anterioara in mod abuziv, fara indicatie sau prescriptie medicala (personal, am intilnit in practica un pacient care se trata pentru viroze sau infectii respiratorii cu rifampicina, care este un tuberculostatic major si nu se utilizeaza de rutina; in mod similar, din stadiul incipient al "rosului in git" am intilnit mame care administrau copiilor antibiotice).
O alta posibilitate de tratament este sfatul vecinilor, prietenilor, rudelor care au obtinut succese prin autotratament si care recomanda oricui medicamentul care i-a facut sa se simta bine, iar daca acesta are si o reclama in media, pacientul este convins cu multa usurinta si autotratamentul este garantat. Nu se tine cont de faptul ca nu exista panaceu universal, nici macar farmacologic, ca raspunsul la un medicament difera de la individ la individ sau ca orice medicament prezinta si efecte secundare, chiar daca el poate fi eliberat fara prescriptie medicala.
Prescriptie medicala sau autotratament? Decizia va apartine, dar macar va fi una informata…