Protestantism si capitalism (I)

Preocupat de geneza capitalismului, a spiritului intreprinzator si a marilor oameni de afaceri, sociologul german Max Weber leaga direct si nemijlocit acest fenomen de aparitia protestantismului, cu etica sa specifica. Protestantismul s-a impus in plan economic, in opinia lui Weber, nu printr-o interpretare mai laxa a principiilor crestine, ci, dimpotriva, prin reglementari mai severe in toate sferele vietii publice si domestice, in intregul mod de viata.

"Capacitatea de a-si concentra gindirea, ca si atitudinea absolut dominanta de «respect fata de munca» se imbina aici frecvent cu o riguroasa economicitate care tine seama de cistigul si cuantumul lui in general si cu o lucida stapinire de sine si moderatie care ridica enorm productivitatea. Terenul pentru aceasta conceptie despre munca in calitate de scop in sine, de «vocatie», asa cum o cere capitalismul, este aici cel mai favorabil, sansa de a invinge inertia traditionalista, ca urmare a educatiei religioase, este aici cea mai mare", sustine autorul german (in Etica protestanta…, Humanitas, Bucuresti, 1993, p. 46).

Weber considera ca nu exista capitalism, ci capitalisme, in care se regasesc, in proportii diferite, elemente cum ar fi: intreprinderile capitaliste, urmarirea profitului, dorinta de acumulare s.a. In definirea tipului ideal de capitalism, Weber considera ca definitorii tocmai continua cautare a profitului (concept neclar definit la el) in cadrul intreprinderii capitaliste rational organizate si libertatea muncii. Nu intimplator, englezii au fost primii purtatori ai acestui spirit capitalist, pentru ca, asa cum arata si Montesquieu, acestia au depasit cu mult alte popoare "in evlavie, in comert si in libertate".

Weber vede astfel o "inrudire interioara" intre anumite aspecte ale lutheranismului, calvinismului si altor curente protestante si cultura capitalista moderna, aspect semnalat bine de autor. "Cauza comportamentului diferit – spunea Weber – trebuie cautata deci, in primul rind, in specificul launtric durabil al confesiunilor si nu numai in situatia istorico-politica exterioara dintr-un moment sau altul" (op.cit. p. 27), teza validata peste timp.

Pentru Weber, esenta, ADN-ul fiecarei natiuni este constituit din convingerile sale religioase, magice la inceputuri, si aceasta ar explica intreaga sa evolutie politica, sociala, economica si culturala. Mai mult, evolutia intregii omeniri nu poate fi inteleasa in afara acestor credinte magico-religioase care, secole de-a rindul, au format constiinte. Pentru protestanti si neoprotestanti, a trai potrivit voii lui Dumnezeu nu presupune neaparat supralicitarea vietii interioare, asceza monahala, ci indeplinirea datoriilor cotidiene, asa cum rezulta ele din pozitia sociala a individului. Protestantismul pune un accent deosebit pe traiul moral si pe munca laica, ordonata profesional, acceptata ca porunca divina, virtuti ce sint demne de rasplata.

Dintre fondatori, Weber il evidentiaza in mod deosebit pe Calvin, fara contributia caruia lutheranismul nu ar fi avut durabilitatea astazi recunoscuta. Cu siguranta ca nu a stat in intentia acestor pastori fondatori producerea unui eveniment precum nasterea capitalismului modern, mobilurile lor fiind pur religioase, dar, prin consecinta, ele au antrenat o asemenea dezvoltare. Doctrina calvinista a predestinarii, a alegerii divine a creat omului sentimentul unei nemaipomenite singuratati interioare si s-a constituit intr-unul din temeiurile individualismului. Faptul de a putea, prin munca ta, preamari pe Dumnezeu, iubi aproapele si dobindi mintuirea a produs o motivatie teribila. Reusita profesionala devine un semn al alegerii divine.

In viziunea lui Calvin, Dumnezeu cere o sanctificare prin fapte. Introducerea ordinii in viata tuturor adeptilor era principalul mijloc al "ascezei in lume". Prin munca, disciplina, cumpatare, poate fi dobindita acea stare de gratie care sa-l inalte pe om deasupra ticalosiilor trupului, deasupra lumii. Pentru aceasta, individul "in afara lumii" (Louis Dumont), ascetii si monahii pot fi integrati "in lume" si rinduielile ei in "pustia lumii", cu garantia aceleiasi reusite.