„Prozarium”

Pentru cititorul fidel al "Ziarului de Iasi", numele poetului Serban Foarta este deja bine cunoscut. L-a intilnit cu siguranta in paginile "Suplimentului de cultura", sub coloanele rubricii sale Palindroman. Palindromul numeste un enunt, un vers, sa zicem, sau o sintagma care pot fi citite in amblele sensuri: si de la stinga la dreapta, dar si iudaic, de la dreapta la stinga. Am spus aceste cuvinte pentru a sugera ca avem de a face cu un foarte ingenios minuitor de cuvinte, un scriitor pentru care lexicul limbii romane nu mai are de mult aproape nici un secret. Il pretuiesc pe Serban Foarta, in mod egal, ca poet (cine nu stie, de pilda, "versurile pentru Phoenix" si nu a recitat macar o data, in gind sau la concertele formatiei timisorene, acel inceput de "bestiarium" medival: A psevdo-fiarelor cint viata-neviata / care nu se rumpe ca suptire ata…?; Foarta e autorul lor!!!), ca traducator din Mallarmé si, nu in ultimul rind, ca eseist, unul dintre eseistii nostri cei mai interesanti, alaturi de N. Steinhardt, de Alexandru George, de Andrei Plesu sau de Alexandru Calinescu. L-am recenzat elogios pe poet inca de acum un sfert de veac. Am elogiat de asemenea, intr-un articol recent, gazduit chiar de aceasta pagina, pe traducatorul lui François Villon si Bernard de Morlay, calugarul benedictin din veacul al XII-lea, din care a citat, in "Numele trandafirului", insusi Umberto Eco: stat rosa pristina nomine… Ramine sa scriu cindva, s.d.m.p.v., cum spunea Tolstoi (va rog sa cititi rindurile din P.S.), despre eseist.
De curind, Serban Foarta a publicat un minunat volum de poeme in proza, de "figurine", intitulat – cum altfel – Prozarium (Bucuresti, Editura Vinea, 2006). Propriu vorbind, nu e vorba negresit de poeme (desi poetul ne indeamna sa-l citim ca atare: "nu la modul prozei, ci dupa regulile poeziei", cum spune un retor latin). As observa in treacat ca  termenul "rosarium" desemna, in Evul Mediu, o culegere de rugaciuni pentru Fecioara Maria. Serban Foarta inventeaza, asadar, un "cuvint-valiza" (prozarium) pentru a-si defini alcatuirile de cuvinte din acest volum, care beneficiaza si de o bogata iconografie. Sint lucruri despre care nu poti vorbi inteligent si nici nu e inteligent sa vorbesti. Unul din ele a fost dintotdeauna poezia. Altul, parabola. Ma voi rezuma, prin urmare, sa citez un fragment dintr-un apolog sarcastic despre gazetaria care se face in lumea de dincolo (exista ziare si in ceruri). Asadar:

     Fraze memorabile din "Prozarium"

     Intr-o dupa-amiaza oarecare, ingerii beznei isi condusera adeptii in cea mai sinistra casa de perditie de la lupanarele din Babilon incoace. Cei mai pudibonzi dintre discipoli se crucira, dind s-o ia din loc. "Moft!" facu unul dintre emisarii intunecatului arhanghel Lucifer: "La noi, asa arata cresa de copii".
     In alta zi, tot de duminica, spre seara, ingerii Domnului din ceruri, Sabaoth, isi calauzira mica turma intr-o biserica aproape goala, in care-abia se auzea o orga in surdina, incit discipolii mai rau-auzitori trebuira, ca de obicei, sa-si duca mina pilnie la ureche. Ci unul dintre ingeri spuse: "La  noi, asa rasuna discoteca". Drept-credinciosii se mirara sa auda ca, si in cer, ar fi asemenea localuri, numai ca o pusera pe seama unui spirit incipient de emulatie intre cele doua tabere adverse… (pp.51-52).
     Si nu doar discoteci exista in vazduh. Mai exista, slava Dumnului, ceva. Pentru a descoperi ce, va fac indemnul de a citi sclipitoarea carte a lui Serban Foarta.

     P.S. Tolstoi isi incheia intotdeauna insemnarile din jurnal prin expresia frantuzeasca: "si Dieu me prete vie" (daca va voi Dumnezeu sa mai traiesc si miine).