Pur si impur. Despre uninominaluri

Candidati care candideaza, cistiga si devin parlamentari

Mai intii, varianta prezidentiala, imbratisata de PD, PLD si, parca, de PSD (care-si reclama si paternitatea), careia urmeaza sa-i dam sau nu votul la referendumul din 25 noiembrie convocat de presedintele Traian Basescu: este vorba de introducerea unui vot majoritar asemanator cu sistemul electoral francez si britanic (s-a afirmat in talk-show-uri), deputatii si senatorii urmind a fi votati "ca primarul".

Candidatul care obtine din primul tur 50% plus 1 din voturile valabil exprimate isi adjudeca locul din Parlament, iar ceilalti "beau apa". Daca nu obtine nici un candidat din prima 50% plus 1 din voturi, primii doi clasati se vor confrunta in turul doi si acela care va obtine majoritatea voturilor iese cistigator. Si intr-un caz, si intr-altul, "the winner takes it all" – cistigatorul ia totul, mai pe romaneste.

Avantajul principal consta in faptul ca sistemul e simplu, usor de explicat si, ca atare, lesne de inteles de catre electorat, cu darul de-a putea elimina de pe scena politica macar o parte din figurile triste de politicieni parlamentabili iremediabil compromisi (sau nici macar, in masura in care o droaie dintre parlamentabili nu s-au evidentiat prin absolut nimic decit prin votarea tuturor trasnailor, cum ar fi suspendarea presedintelui!). Cine cistiga voturile in arena publica, acela ocupa un loc in Parlament, fara alte socoteli si redistribuiri ulterioare de procente.

Dezavantajul prin, 20, 30 sau chiar 40% dintre alegatori sa nu fie reprezentati in Parlament. Si ar mai fi de retinut ca, desigur, nici acest sistem electoral nu ne poate garanta ca vor ajunge in Camera Deputatilor si in Senat doar politicieni curati si competenti – din pacate, charisma nu s-a impartit nicicind dupa moralitate si competenta, astfel incit un candidat competent si curat, dar fara "lipici" la public (fara charisma, adica) s-ar putea prea bine sa fie invins de unul mai putin competent si curat, dar cu "lipici" la electorat… Dar, indiferent de asta, votul democratic direct ofera cistigatorilor o legitimitate de 100%.

Candidati care candideaza, care cistiga…

Varianta de vot uninominal imbratisata in principal de PNL prevede un sistem de vot mixt cu un singur scrutin si are ca principiu secundar – pe linga alegerea directa a unui candidat anume – ideea de proportionalitate a reprezentarii.

Ceea ce putem noi face la urna este sa punem stampila de vot pe candidatul pe care vrem sa-l trimitem in Parlament. De aici, lucrurile devin destul de complicate si greu de inteles fara a avea legea in fata, pardon: in cap… Pina una alta, legea pentru care si-a asumat Guvernul luni raspunderea n-am putut s-o gasesc pe net – o fi existind ea pe vreun sau niste site-uri, dar n-am dat de ea!

Tot ce-am gasit este proiectul de Cod Electoral elaborat de Pro Democratia, care sta la baza acestei legi. Conform acestuia, cei 286 de deputati si 120 de senatori vor fi alesi dupa cum urmeaza: candidatul care obtine cele mai multe voturi intr-un colegiu electoral cistiga automat un mandat de parlamentar (ciudat este ca, in cazul candidatilor independenti, acestia trebuie sa obtina 50% plus 1 din voturi pentru acelasi loc, iar daca obtin, sa zicem, doar 49%, mandatul va fi cistigat de urmatorul clasat – presupus a fi reprezentantul unui partid, deduc – care, la o adica, n-a intrunit decit 29% din voturile acelui colegiu!); pe urma se trece la o serie de calcule, de adunari de procente si de impartiri – mai intii la nivel de colegiu, apoi la nivel de pe circumscriptie, apoi pe tara, iar in urma acestor socoteli de centralizare de voturi si de redistribuire de locuri se stabilesc urmatorii parlamentari.

La imparteala nu intra, desigur, decit candidatii acelor partide care au obtinut la nivel de tara cel putin 5% din voturi sau 6 mandate direct cistigate – pentru Camera Deputatilor, respectiv 5% sau 3 mandate direct adjudecate – pentru Senat.

Avantajul acestui sistem mixt de vot uninominal rezida in plusul de reprezentativitate, procentul alegatorilor nereprezentati fiind in orice caz mai mic decit in cazul votului majoritar uninominal in doua tururi de scrutin, lucru ce decurge inclusiv din sansele mai mari pe care le ofera partidelor mici de-a accede in Parlament. Tot in favoarea acestui sistem de vot este faptul ca va exista un singur scrutin; ne costa, deci, pe toti mai putin (ca bani, ca timp).

…sau pierd si devin parlamentari

Fata de sistemul actual de vot (pe lista), votul uninominal cu apendice (cu redistribuire) nu reprezinta decit o jumatate de reforma, neavind darul sa simplifice lucrurile in asa masura incit sa nu ne confruntam din nou cu un "peisaj" politic "accidentat", eventual tot cu sase-sapte partide parlamentare (momentan avem opt, daca am numarat bine), putind rezulta potential aceleasi dificultati de-a forma o majoritate parlamentara puternica si stabila, in stare sa sustina un guvern necesarmente reformator.

Dezavantajul fata de votul uninominal majoritar decurge din faptul ca prin sistemul acesta mixt poate ajunge-n Parlament un partid fara ca vreunul dintre candidatii sai sa fi cistigat un mandat direct – cu conditia ca din toate firimiturile adunate la nivel de tara sa se faca 5% din voturi! Cum ar veni, si looserii, perdantii adica, vor accede-n Parlament – dar ma-ndoiesc ca-i vor reprezenta pe looserii, perdantii din societatea romaneasca…

Ca sa nu mai vorbim de faptul ca, in cazul votului majoritar, chestiunea legitimitatii nu se pune in nici un fel, pe cind in cazul votului uninominal proportional (cu redistribuire, deci) vom avea parlamentari cu diferite grade de legitimitate (in functie de locul pe care l-au obtinut in alegeri (1, 2, 3, 4, 5…).

Modelul electoral german

Ce-ar mai fi de spus? Despre votul uninominal proportional (cu redistribuire) s-a afirmat ca se aseamana foarte mult cu sistemul de vot din Germania. M-am uitat pe legea care reglementeaza alegerile din RFG si am constatat ca exista o diferenta majora fata de proiectul elaborat de Pro Democratia (care, repet, sta la baza legii pentru care si-a asumat raspunderea Guvernul), pentru ca s-a preluat ideea de proportionalitate (de redistribuire), dar nu s-a preluat si ideea celui de-al doilea vot!

In Germania, pe buletinul de vot alegatorul va avea de bifat un candidat anume (in stinga buletinului) si un partid anume (in dreapta). Nu intru in detalii, ci retin doar faptul ca un simpatizant al Verzilor poate da primul vot candidatului crestin-democrat (daca acesta i se pare mai convingator decit candidatul Verzilor), iar un al doilea vot partidului, iar in urma voturilor secundare intra-n Bundestag acei candidati care n-au cistigat un mandat direct, dar s-au plasat pe locul doi sau trei etc.

Trebuie sa recunoastem ca acest sistem ar rezolva oarecum posibila dilema ce se poate naste atunci cind sintem simpatizanti ai unui anumit partid, dar candidatul acestuia nu ne-a convins defel: ei bine, daca altul ni se pare mai convingator, i-am putea da aceluia votul prim, iar al doilea il dam partidului preferat.

Intre noi fie vorba, la nivel de Iasi, mai toate partidele mi se par subtiri tare in materie de personalitati eligibile si s-ar putea ca la alegerile generale de anul viitor multi dintre noi sa ne trezim fix in fata acestei dileme.

Dar, pina una alta, habar n-avem cum vom alege viitorul Parlament si nu sint semne ca lucrurile se vor decanta in timp util. Pentru ca asta depinde de referendum, depinde de Curtea Constitutionala si depinde de… actualul Parlament, caruia ii sunase ceasul inca din 2005, dar iata-l verde ca bradul si-n prag de iarna 2007, pus mereu pe fapte demne de cauze mai bune: schimba Codul Rutier, schimba Codul Penal, isi aloca bani de limuzine, de reviste glossy (cu femei despuiate si barbati muschiulosi), iar cind nu umbla aiurea la legi, parlamentabilii "nostri" chiulesc in voie… Asta e.

Publicitate și alte recomandări video