Reality Bites

De Niro la Cannes

Nu mai stiu pe ce post am vazut o secventa cu Robert de Niro (in calitatea sa de presedinte al juriului de la Festivalul de Film de la Cannes, editia 2011) cind s-au decernat premiile. Si l-am auzit vorbind intr-o franceza aproximativa (a vrut omul sa fie curtenitor fata de francezi), spunind, printre altele, champignons in loc de compagnons – zice, printre altele, Magda Mihailescu pe gandul.info. Dar eu unul as putea sa jur ca l-am auzit gresind chiar si mai haios, mai cu tilc, numindu-si companionii/colegii sai de juriu nu niste ciuperci, specia sampinioane, ci champagnons – sampanioni, cum ar veni… Pai ce, nu e Franta tara sampaniei adevarate, plina de champagnons?

Stop cadru iesean

Cu vreo doua saptamini in urma, eram in drum spre centru. Dind sa trec peste calea ferata in dreptul podului spre Alexandru, am surprins cu ochiul un cadru demn de-o fotografie – daca nu mi-ar fi fost jena: la ora 9 dimineata, la una din mesele unei terase in rest complet goala, sedea o femeie intre doua virste cu o halba de bere in fata!…

Omul de la FMI si gaura-i din pantof

Scrie M.V. la rubrica „Cu ochii in 3,14" din Dilema veche (Nr.379): „Toate televiziunile au sarit cu gura si cu imaginile pe gaura din pantof a dlui Jeffrey Franks. Dar nici una n-a gasit cu cale sa-i aduca un elogiu pentru stradania sa de a vorbi romaneste. Ceea ce e absolut admirabil, intr-o tara ai carei ministri si parlamentari au nevoie nu doar de bani de la FMI, ci si de translatori de engleza."

In ce ma priveste, as mai vedea cel putin doua sensuri demne de luat in seama pornind chiar de la ochioasa gaura din pantoful lui Franks: pe de-o parte, ditamai inaltul reprezentant al FMI si seful delegatiei pentru Romania (care precis are un salariu/venit anual cu cel putin cinci zerouri in coada) nu-si arunca pantofii cu una, cu doua – este, mai exact spus, el insusi un om economicos si ca atare cu atit mai credibil cind cere Guvernului Romaniei sa faca economii si iar economii!… Pe de alta parte, gaura din pantof mai poate avea si o semnificatie cit se poate de practica: dl Franks se numara probabil printre oamenii care umbla cu anumite incaltari in care se simte bine pina ce nu se mai poate, ceea ce este pur si simplu sanatos pentru picioare. Aviz mai ales doamnelor si domnisoarelor care-si maltrateaza picioarele indeobste cu mai fiecare pereche de pantofi – de dragul modei, ca sa fie sic etc. etc.

In cartier

Iesind in alta dimineata in cartier pentru a cumpara un ziar, tigari si piinea cea de toate zilele, un tip pe care-l stiam din vedere m-a abordat de-ndata ce m-a vazut cum mi-am aprins o tigara:

– Sa traiti, dom’ inginer! Imi dati si mie o tigara?

– N-am tigari de dat!, i-am replicat scurt.

– Pai, de ce nu dati?

– Vremuri grele, am mormait eu, trecind pe linga el. Apoi l-am mai auzit raspunzindu-si singur:

– Dumnezeu stie, nu?

Second-handuri umblatoare

Desigur, e nitel straniu si chiar un pic suprarealist sa vezi pe sinele din tirg tramvaie second-hand aduse din Germania si ramase cu reclama germana la cine stie ce produs sau firma. Apoi, bineinteles ca multi romani se-mbraca de la second-hand. Cind vezi vreun rom matahalos cu burta mare peste care se-ntinde un tricou cu inscriptia „Venezia – Commedia dell-arte" coborind strada Semnului, hm, mai treaca-mearga. Dar cind treci in Mircea pe linga un barbat de vreo 55 de ani care are un tricou pe care scrie in germana „Mich kann man nicht mehr erziehen", te pufneste risul de doua ori: o data, pentru textul in sine – „Eu nu mai pot fi educat", iar apoi pentru faptul ca omul mai mult ca sigur nu stie ce scrie pe pieptul lui – autoironia implicita pentru neamtul, austriacul sau elvetianul care a purtat cindva acest tricou lipseste! Oricum, cea mai faina si mai suprarealista faza cu un tricou dintr-asta cumparat probabil la kilogram am vazut-o tot in Iasi: pe fata tricoului scria „Ich bin schizophren" – „Sint schizofren", iar pe spate: Ich auch – „si eu"…

In toate cele trei cazuri as fi vrut sa-i fotografiez pe purtatorii tricourilor, dar, repet, mi-a fost jena. De, n-am stofa de paparazzo.

Poli si Patria

Cind am fost recent la Resita, la Zilele Literaturii Germane, am remarcat la un moment dat un BMW cu numar de Viena/Austria in fata Hotelului Semenic, pe capota caruia trona o stema mare a clubului de fotbal Poli Timisoara. Masina, am aflat, era a unui roman mare fan Poli si stabilit de ani buni in Austria. M-a uimit apoi un pic faptul ca pe stema mai scria si „POLI – PATRIA NOASTRA".

Chiar in weekendul acela, Poli avea sa piarda meciul decisiv cu Otelul la Galati, iar despre problemele cu licentierea circulau doar niste zvonuri. Intre timp, Poli Timisoara n-a pierdut doar campionatul in favoarea Otelului, ci este teoretic si retrogradata – nu se stie, inca, in care liga… Decizie a FRF, respectiv a Comisiei de Licentiere care a scos zilele trecute citeva mii bune de oameni (intre 5000 si 7000) in Piata Operei din capitala Banatului. Una din lozinci: „Poli este mai presus de interese!" Varianta: „Pasiunea noastra e mai presus de interese!"

In „Gazeta sporturilor" de joi am putut citi apoi si ce-a afirmat pe blogul sau primarul Timisoarei, Gheorghe Ciuhandu: „Insistenta acestui Duru ma pune pe ginduri. Bucurestiul e mai departe decit Budapesta. Pe de alta parte, nu m-ar deranja ca Poli sa joace cu Partizan si cu Steaua Rosie, in Serbia."…

Dincolo de toate, sa retinem un lucru: asa cum maghiarii o tin langa cu Tinutul Secuiesc pe care-l vor o regiune autonoma, dregatorii fotbalului si ai politicii de pe Dimbovita ar face bine sa ia in serios avertismentul banatenilor. Nu m-ar mira prea mult daca de la fotbal scinteia semi-secesionista ar sari pirleazul in ograda autonomiei Banatului fata de… Bucuresti!

Copiii spun lucruri faine

Deunazi am fost la ziua unui prieten. In prima jumatate a serii, in centrul atentiei s-a aflat fetita lui de vreo 3 ani. Vazind-o atit de dezinhibata si voioasa, am intrebat-o chiar:

– Karina, de ce esti tu atit de vesela?

– Pentru ca sint bucuroasa!, imi raspunse fara sa stea pe ginduri…

Publicitate și alte recomandări video