Reforma in educatie?

In vara anului trecut am aflat din media ca Proiectul noilor programe scolare ar fi fost publicat de Ministerul Educatiei, Cercetarii si Inovarii (cum se numea atunci) pe site-ul oficial al institutiei si ca se va afla in dezbatere publica pina pe 16 iulie 2009. Daca pe site-ul ministerului proiectul nu a putut fi gasit decit vreo doua zile, in zona sublima dedicata Centrului National de Curriculum si Evaluare din Invatamintul Preuniversitar (CNCEIP), deci al institutiei care l-a zamislit, proiectul respectiv a lipsit cu desavirsire.

Institutia la care ne referim a aparut, in anul 2007, datorita redescoperirii „avantajelor muncii in comun", prin comasarea Consiliului National pentru Curriculum, Serviciului National de Evaluare si Examinare, Consiliului National pentru Evaluarea si Difuzarea Manualelor si Centrului National de Excelenta. Acest „mamut institutional" are in competenta elaborarea curriculumului, examenele si evaluarile nationale, evaluarea manualelor scolare si pregatirea tinerilor capabili de performanta. El dispune de o armata de functionari si este finantat integral de la bugetul de stat. De la aceasta institutie se astepta reforma programelor si a evaluarii. In loc de reforme, am avut parte de scandalurile legate de tezele unice din luna mai 2009, cind a si fost incercata o restructurare a CNCEIP. Dezbaterea de asta vara a fost, evident, un fiasco, fapt relevant pentru falimentul unei institutii care a consumat timp, fonduri, sperante si nu a produs decit aberatii, risipa si birocratie. Macar pentru aceste lucruri institutia-mamut trebuie avuta in vedere, pentru ca pina acum ea nu a raspuns in nici un fel de marile esecuri inregistrate in domeniul educatiei si nici nu s-a bucurat de atentia opiniei publice. Daca de peste un deceniu programele sint prolixe, evaluarea este in suferinta, iar manualele au ajuns sa nu mai fie citite de catre principalii lor beneficiari – elevii, nimeni nu a cerut socoteala CNCEIP sau predecesorilor sai, aratindu-se cu degetul spre profesori, elevi, sindicate sau politicieni. Or, daca vrem reforma curriculara, ar trebui sa incepem cu institutia responsabila, care are foarte multe de decontat.

Pe de alta parte, mai apare o nedumerire: de ce a fost inchisa o dezbatere inainte de a incepe? Un expert in stiintele educatiei, Cristian Hatu, observa ca „nu sint schimbari decit de forma in proiectul ministerial. Este luata o terminologie europeana care inlocuieste formularile vechi, nimic altceva, adica proiectul este lipsit de continut si de directie". Totusi, o directie exista, ea fiind „reducerea programelor la cunostinte esentiale, care nu se perimeaza in timp". De doua decenii auzim angajamente privind „reducerea programelor" si „esentializarea continuturilor" si tot de doua decenii programele devin, ca prin farmec, tot mai stufoase si incarcate. Insa nu partea legata de „scuturatul" programelor este cea mai interesanta, ci tendinta folosirii doar a acelor cunostinte neperisabile, etern actuale si vesnic utile.

Presedintele Comisiei pentru Analiza si Elaborarea Politicilor din Domeniile Educatiei si Cercetarii din Romania, Mircea Miclea, considera ca „la o privire de ansamblu asupra proiectului de modificare a programelor scolare, nu sare in ochi nici o viziune noua asupra invatamintului. Problema cu aceste documente este ca nu sint definite finalitatile, nu se spune clar care sint competentele pe care trebuie sa le aiba elevul la finalizarea unui ciclu de studii. Curriculum in limba latina inseamna drum, insa proiectul despre care vorbim nu stabileste nici un obiectiv. Sint scoase unele capitole si introduse altele, fara nici o coerenta".  Lucrurile nu stau, insa, chiar asa. Competentele sint clar enuntate, fiind copiate temeinic de ani de zile dupa „legendarele" opt competente europene. Iar de scos, la unele discipline nu s-a scos nimic, nu s-au inlocuit unele capitole cu altele, aceasta este problema! Exemplul concludent este cel al Istoriei. Ne sint propuse doua proiecte „noi" pentru clasele XI – XII, insa de la prima vedere descoperi cu stupoare ca sint aceleasi programe aflate in vigoare de trei ani, fara a li se fi clintit vreo virgula. Intrebarea este cum de s-a permis sa se vina cu vechile programe, pe care profesorii s-au saturat sa le tot critice, si aceasta intr-o dezbatere nationala, cu termene precise si obiective de innoire? Chiar daca „programele scolare nu au fost modificate radical, ci au fost regindite in sensul dobindirii competentelor", tot ar fi trebuit sa vedem o urma microscopica a ceea ce a fost regindit. Cit despre competente, au ramas tot acolo, asa cum le stiam de un deceniu, iar realitatea arata ca nu a fost, asadar, nimic de dezbatut.

Noi, profesorii, dorim ca elevii sa dovedeasca gindire critica si flexibila, dar nu cerem acelasi lucru CNCEIP. Visam sa formam elevilor coerenta si rigoare in gindire si actiune, dar nu impunem aceleasi standarde si CNCEIP, institutie cu rol decisiv in reforma curriculara. Ar trebui sa mai amintesc faptul ca de la programele alcatuite in aceasta formula a izbucnit scandalul manualelor de istorie in anul 1999? Iar dezastrul inceput atunci a fost continuat cu mult curaj si abnegatie pina in prezent. La clasa a XI-a, spre exemplu, se studiaza istoria Europei in secolul XX. Insa programa "tematizata" dupa ultimele "directive" este un imens amestec de sociologie, geografie economica, statistica, ecologie, elevii putind studia "de toate pentru toti", de la ocupatii si statute profesionale, la migratia fortei de munca si impactul noilor tehnologii asupra timpului liber. La clasa a XII-a situatia se repeta, studiul istoriei romanilor debutind anapoda cu problemele istoriografiei (Romanitatea romanilor in viziunea istoricilor), continuind cu „descoperitorii de noi spatii si culturi intre secolele XV-XIX", si tot asa, alunecind printre epoci si probleme, pina la zapacirea totala a celor care vor sa ramina cu  ceva din desfasurarea procesului educational.

Poate ar trebui sa tinem, in cele din urma, odata si odata, seama de experientele de pina acum in materie de modificari de programe, de ceea ce spun specialistii, inspectorii si profesorii de la catedra. Pe care sa-i si consultam efectiv, nu sa mimam doar reforma si dialogul. Dupa cum nu ar strica sa folosim efectiv mult invocatele operatii ale gindirii in elaborarea unor noi programe, care sa fie adecvate cerintelor actuale. Sa vedem, in fine, cum arata in practica curriculara acele competente legate de creativitate, flexibilitate si folosirea cunostintelor pentru rezolvarea unor situatii noi, competente pe care stim sa le pretindem elevilor. Sa speram ca macar acum sa nu se mai apeleze la traditionalele "tertipuri" birocratice de acoperire a deficientelor si aminare la nesfirsit a masurilor radicale, reforma curriculara trebuind a fi inceputa cu reformarea "reformatorilor de mucava" din CNCEIP.

Publicitate și alte recomandări video