Sfintul Valentin si matematica elementara

An de an, la jumatatea lui februarie, ne americanizam. Tot s-au indreptat, la inceputurile comunismului, atitea si atitea sperante catre Statele Unite, tot am consumat febra data de Coca-Cola, asa ca, pentru a nu pierde contactul cu subcultura americana, am adoptat iute citeva dintre sarbatorile lor: Halloween-ul si, din ce in ce mai intens, Valentine’s Day. Ziua indragostitilor, vezi Doamne!

O fi tara sub zapada, o fi cod portocaliu, stare de urgenta, or hiberna bietii oameni mai de prin sud sub nameti, s-o fi schimbat guvernul, om avea, in sfirsit, pentru intiia oara dupa al doilea razboi mondial, ca premier un intelectual autentic, dar nici o stire nu poate bate, azi, evenimentul de care ar trebui sa profite amorezii. Gugustiucii si gugustiucele, imi vine sa adaug (si, iata, o fac…) Prin urmare, oriunde iti arunci ochii, dai de insemnele care, prin tembela traditie, ar simboliza amorul arzator: inimioare – confectionate din flori, din beteala, din ciocolata, pinza, turta dulce, din aur (pai cum sa nu, ca doar e slabiciunea indragostitelor), din carton, lut, portelan, in fine, din orice se poate modela. Inimioare, inimioare, inimioare peste tot. Oare poate fi ceva mai de prost gust? Eu unul as suporta mult mai usor alte organe ale corpului uman, postate pe tot ce se poate. Iubirea nu poate fi, lasa sa se inteleaga cei care comercializeaza toate aceste artefacte, decit siropoasa, diabetica, la fel ca in telenovele. Asa cum este infatisata, lumea tinerilor indragostiti pare una cretinizata, a unor adolescenti care vorbesc doar in clisee si nu au habar ca iubirea autentica este, cum au demonstrat-o destui (de la Denis de Rougemont la Al. Paleologu) o preocupare in primul rind intelectuala, daca nu chiar livresca. Un mucos care crede ca versuri sint cuvintele din manele si care nu a deschis in viata lui o carte, ca sa nu-l ia amicii peste picior, nu iubeste; el are secretii, fie ele si sufletesti, isi doreste ceva, dar habar nu are ce. Si, cum l-a auzit pe Guta ca il doare inima in absenta ei, spune si el la fel si invata din cutare refren al lui Sorin Copilu’ de Aur (asa-l cheama?) ca asta se numeste iubire, cind simti asa, ca te ia cu tremurici si ca iti lipseste ceva cind nu e ea linga tine. Si, daca iti lipseste ceva cind nu e ea de fata, oare ce iti lipseste? Pai… ea. Deci? Deci o iubeeeesti. La disperare, asta e obligatoriu. Si, tot obligatoriu, viata ta nu mai are nici un rooost fara ea. Of, viataa taaaa! Si atunci ii cumperi o inimioara, musai roz si, eventual, o bijuterie, un inelus, ceva, daca-ti da mana; daca nu, macar o felicitare, dar sa fie cu pisicuti, ca ea e tare sensibila si iubeste mitele. Asa iti si spune, nu? „Pisoias". Of, iubirea vietii tale, puiutul tau! Mai cumpara repede si trei garoafe (cauta, musai, tot roz, fetele se-nnebunesc dupa roz) si da fuga la ea si spune-i toate astea… Nu are cum sa reziste!

Cam asa par lucrurile, vazute dinafara. Acum, nu neg ca tot ce tine de intimitate pare ridicol, contemplat cu un ochi cinic, care surprinde doar mecanica gesturilor.

Din pacate, la jumatatea lunii februarie, totul e inundat de kitsch. Intr-o definitie simpl(ist)a, kitsch-ul s-ar defini prin nepotrivire (as fi vrut sa-l citez pe Umberto Eco, dar mi-am dat seama prompt ca ar fi fost o aroganta livresca). Gioconda lui Leonardo sau Dumnezeul lui Michelangelo, de pe plafonul Capelei Sixtine, plasati pe cravata unui domn ori pe tricoul cu tulburatoare suisuri si coborisuri al unei apetisante domnisoare, reprezinta o mostra de kitsch. Comercializarea oricaror simboluri incarcate de traditie culturala produce tot kitsch-ul. De regula, aceste produse sint foarte apreciate de cei cu mai putin discernamint si, mai ales, de inculti. Or, la acest capitol stam bine. Tinerii indragostiti prefera sms-urile insiropate sau serialele de consum lecturii versurilor lui Eminescu sau piesei lui Shakespeare, Romeo si Julieta. Pentru toate acestea vinovat este, sigur ca da, bietul Sfint Valentin.

Un gind ma mai consoleaza, totusi: am dat, nu mai stiu pe ce site, peste o socoteala simpla, dar de bun-simt, care invalideaza sarbatoarea Sfintului Valentin si mai da o sansa si Dragobetelor noastre cu vechime. In ce zi pica siropoasa zi? Pe 14 februarie… A cita luna din an este februarie? A doua… In al citelea an de dupa 2000 ne aflam? Al doisprezecelea… Bun, facem o socoteala simpla: 14-2-12 egal 0. Adica cel mai bun simbol al semnificatiei sarbatorii Sfintului Valentin pentru romani.