Sfirsitul escaladei?

Nici nu mai stiu, in momentul in care scriu aceste rinduri, daca nu cumva, pina miine dimineata, titlul articolului nu va fi infirmat de cine stie ce declaratii razboinice. Am pus de altfel, din prudenta, semnul intrebarii. In ultimele saptamini, a face previziuni asupra desfasurarii vietii politice romanesti s-a dovedit o intreprindere mai mult decit riscanta. Am asistat la o vertiginoasa escalada a atacurilor violente si a replicilor otravite, dind nu o data senzatia ca s-a mers dincolo de punctul de unde nu mai exista cale de intoarcere.
Nu-mi inchipuiam, marturisesc, ca se va ajunge aici. Am crezut, atunci cind o doamna blonda a facut, din senin, o destul de confuza declaratie despre un anumit biletel, ca e vorba de o "fumigena" (asa se zice acum in limbaj jurnalistic), de un non-eveniment. Ei bine, non-evenimentul a fost transformat de mass-media in eveniment si, presati sa se explice, cei vizati au plusat cu un fel de furie sinucigasa. Putin conteaza, la urma urmelor, daca incidentul cu pricina a fost doar catalizatorul care a scos la lumina asperitati mai vechi. Ceea ce ar fi trebuit sa fie un simplu incident de parcurs, lesne de rezolvat printr-o discutie directa, barbateasca, a insemnat, pe de o parte, scinteia ce a inflamat relatiile dintre liberali si democrati si, pe de alta parte, pretextul pentru partidele de opozitie de a declansa o virulenta ofensiva anti-Basescu. Actiunea de suspendare a presedintelui ilustreaza, la modul penibil si absurd, aceasta deriva a clasei politice: s-a mers pina acolo incit s-au adunat mai intii semnaturile parlamentarilor dispusi sa voteze suspendarea pentru ca abia dupa aceea sa se caute temeiurile ce ar justifica, din punct de vedere constitutional, acest demers.
Ramin la convingerea ca toate acestea nu ar fi capatat asemenea dimensiuni fara complicitatea presei, complicitate in unele cazuri deliberata, in altele inconstienta. Dramatizarea exagerata a unor situatii in fond lipsite de semnificatie, apetitul pentru senzational au stimulat verva polemica si orgoliile unor politicieni care nu asteapta decit sa se vada pe micul ecran. Crin Antonescu, Ludovic Orban si inca multi altii s-au trezit vorbind, neputindu-si reprima zimbetul de satisfactie ce insotea declaratiile lor vehemente. Interminabile talk-show-uri au adus pe platouri aceleasi personaje a caror unica preocupare parea a fi aceea de a impinge tensiunile la paroxism. Nu mai putin activi au fost chibitii de pe margine, investiti brusc cu o putere la care, cu siguranta, nici nu visau. Ce legitimitate are, spre exemplu, Lavinia Sandru (si ma gindesc in primul rind la legitimitate electorala) ca sa apara, aproape zilnic, la televiziune? Orice afirmatie aruncata in doi peri devine subiect de dezbateri televizate. Un cotidian lanseaza, dimineata, "informatia" (ghilimelele sint obligatorii) ca Traian Basescu ar fi avut, la Anvers, relatii cu un functionar de la ambasada ce apartinea serviciilor de informatii externe: seara, la Antena 3, masa rotunda pe acest subiect, unul dintre invitati fiind Petre Roman care nici macar nu-si mai recunostea propriile afirmatii asa cum aparusera ele, dimineata, in ziar. Falsa dezbatere, bineinteles, aducind mai degraba cu o banala (si cusuta cu ata groasa) operatie de intoxicare. In timpul emisiunii s-a facut si un "sondaj" (este moda momentului) printre telespectatori, pe tema: "Este bine sa se amine procedura de suspendare a presedintelui?" (tocmai se difuzase declaratia premierului). Ei bine, la Antena 3 (post din trustul familiei Dan Voiculescu), 79% dintre telespectatori au considerat ca nu trebuie aminata procedura de suspendare. Ca sa vezi! Tot acolo se difuzeaza un clip, sub genericul "Aliati de Dimbovita", colaj de imagini "compromitatoare" pentru Alianta D.A. ce ne face sa credem ca ne aflam in plina campanie electorala. In alt important cotidian central (de data aceasta sint obligat sa-i dau numele: Adevarul) editorialul se intitula, deunezi, "De ce nu s-o fi facut Monica Macovei cacanar?". Textul, de o vulgaritate si de o rea-vointa incalificabile, este semnat de insusi redactorul-sef adjunct al ziarului, Mirel Curea. In fine – desi exemplele sint nenumarate – nu mai departe decit ieri, comentind "Apelul catre clasa politica", Sorin Rosca Stanescu ii califica pe intelectualii care au lansat apelul drept "opariti" (?!). Cit de "constructiva" este atitudinea cuiva socotit a fi un "formator de opinie", se vede cu ochiul liber.
In acest talmes-balmes unde injuria face casa buna cu poltroneria si calomnia cu diversiunea, opozitia a renascut din cenusa unindu-se pentru a-si atinge telul declarat de la bun inceput: indepartarea de la Cotroceni a presedintelui Traian Basescu. E uimitor sa constati cit de activ a (re)devenit Ion Iliescu, ale carui initiative, total neconstitutionale, din vremea cind era presedinte ne sint inca (sper) in amintire. La rindul lui, Mircea Geoana exhiba o gesticulatie abundenta, nereusind insa, nici de data aceasta, sa para credibil. C.V. Tudor profita de conjunctura si arunca butoaie cu laturi, incercind sa recupereze terenul pierdut in fata lui Becali. Dan Voiculescu, lider al unui partid care de fapt nu conteaza, isi permite luxul unui dublu santaj, atit la presedinte cit si la premier, pe acesta din urma somindu-l sa remanieze guvernul. Iar liberalii s-au complacut in ambiguitate si joc dublu, sporind confuzia.
N-am nici cea mai mica intentie sa iau aici apararea uneia dintre parti, presedintelui sau premierului. Fiecare are calitatile, defectele si vinile lui. S-a ajuns insa la o situatie paralizanta, ce risca sa produca urmari grave pe termen lung. Criza se produce, paradoxal, intr-un moment cind bilantul guvernarii este, orice s-ar spune, pozitiv. Intrarea Romaniei in UE s-a facut la termen. Economia are rezultate bune, iar consecintele se vor vedea curind. Oare chiar nu-si imagineaza liderii liberali si democrati ce gindesc, despre luptele din cadrul Aliantei D.A., alegatorii care au votat-o in 2004? Iata de ce apelul premierului Tariceanu de miercuri seara mi se pare un gest important; el ar putea sa semnifice inceputul sfirsitului unei escalade care ne-a dus pe marginea prapastiei.