Sindromul Udrea

Daca, intr-adevar, dupa cum afirma comentatorii nostri politici, mutarea Oprescu e opera presedintelui de onoare al PSD, Ion Iliescu, atunci avem de-a face cu o mutare geniala; aceasta era singura cale pentru ca PSD-ul sa cistige Primaria capitalei. Nu exista nici o alta posibilitate. Cu un candidat pe fata, partidul lui Geoana, in ciuda nemultumirii (daca nu chiar antipatiei) crescinde pe care o au bucurestenii fata de "guvernarea" de dreapta, Blaga ar fi cistigat lejer alegerile. Daca succesul lui Oprescu e opera hazardului, atunci ar trebui sa aplaudam hazardul, care, printr-o miscare neasteptata, a reechilibrat asezarea fortelor pe esicherul nostru politic. Cistigind capitala, PDL-ul si-ar fi spulberat anticipat adversarii la alegerile parlamentare din toamna, cind, prin semnalul transmis electoratului, ar fi putut cistiga un procent suficient de mare pentru a guverna de unul singur. Ar fi fost bine, ar fi fost rau? Experienta ne invata sa fim prudenti atunci cind puterea incape pe mina unui singur om sau a unui singur partid. Tinind cont ca PDL-ul este un partid prezidential, am fi asistat la spectacolul instaurarii unui regim autoritar, zic eu, nu tocmai luminat… Semnele unei astfel de tendinte, desigur, exista. Ele ne-au fost transmise sub mai multe forme. Insusi razboiul dintre cele doua palate isi are punctul de plecare in dorinta presedintelui Basescu de a avea un partid propriu, care sa nu cricneasca la ordinele lui. Daca premierul Tariceanu ar fi fot mai "moale", astazi PNL-ul sau ar fi disparut de pe scena noastra politica. Tariceanu s-a opus si, in ciuda tuturor erorilor, timpul l-a salvat. Alte semnale: baile de multime, atacurile la adresa presei; ridiculizarea, culpabilizarea si chiar diabolizarea adversarilor politici (Iliescu, de exemplu); indepartarea din anturajul sau a tutoror celor care au cautat, intr-un fel sau altul, sa-si pastreze opiniile (mazilirea a inceput cu Plesu si s-a incheiat cu Adriana Saftoiu), aservirea altora (cazul straniu al lui Theodor Stolojan, care dintr-un partener de guvernare s-a transformat intr-o umbra insotitoare), gafele de pe scena internationala etc… Un alt semnal il reprezinta ascensiunea fulminanta a Elenei Udrea, personaj necunoscut pina la descinderea sa la Cotroceni, azi un fel de eminenta cenusie a partidului si totodata mina dreapta a presedintiei… Totul pe fondul unui scandal ce a transformat Romania intr-un teatru de opereta, unde se joaca la nesfirsit aceeasi scena bufa (O noapte furtunoasa, in amestec cu scene din O scriosare pierduta si, poate, chiar Romeo si Julieta, rolul lui Romeo jucindu-l Hrebenciuc jr si cel al Julietei, timida fiica a presedintelui, Elena, cintate cind pe un ton gros, cind atit de ascutit; aceasta e, in mare, scena noastra politica)… Daca Traian Basescu ar fi avut mai mult tact si nu ar fi deschis foc pe toate fronturile, ar fi avut posibilitatea sa ajunga la dictatura nu printr-un scandal continuu, care i-a afectat imaginea publica, ci printr-un consens tacit, majoritar… Se pare, insa, ca el a vrut sa arda etapele si sa ajunga la dictatura dintr-odata. Nu s-a putut. Dar poate ca timpul nu-i inca pierdut. Deocamdata, hazardul, scotindu-l pe Oprescu din mineca lui Iliescu, ne-a salvat. Sau poate doar a aminat instaurarea unui regim autoritar, haotic si ineficient.

Sa ne inchipuim, totusi, un mic scenariu in care PDL-ul ar deveni majoritar. Cum ar arata guvernul? S-a avansat mereu ideea lui Stolojan ca premier. Chiar daca Theodor Stolojan cel de azi nu mai seamana deloc cu Theodor Stolojan din anii ’90, cind a detinut functia de prim-ministru, nici cu personajul care a candidat la presedintia Romaniei in 2004 si si-a retras candidatura in favoarea lui Traian Basescu, solutia ar fi inca destul de onorabila. Alt nume invocat e cel al lui Vasile Blaga. Blaga, in ciuda faptului ca a pierdut Primaria capitalei, se bucura de o oaresicare credibilitate. Se spune, de altfel, ca e printre putinii oameni din PDL care are curajul sa se "opuna" lui Basescu. Pentru cit timp, nu se stie. Oricum, dupa esecul suferit, functia de premier ar fi ca un dar prezidential. Prin urmare, autoritatea sa ar fi diminuata. Ar mai ramine un singur nume: Elena Udrea, pe care, de altfel, din cite se vehicula in anii 2004 in culise politichiei romanesti, Traian Basescu avea de gind s-o pregateasca drept succesor al sau la presedintia Romaniei dupa expirarea celui de-al doilea mandat al sau. Zvonul pare de-a dreptul fantasmagoric. Si totusi, el contine inauntrul sau un simbure de adevar. In opt sau noua ani, pe parcursul celor doua mandate, personajul Elena Udrea, aparut ca din neant, ar fi avut timp sa cistige suficienta experienta, dar mai ales putere, pentru a fi propulsata spre functia suprema. De altfel, in prezent ea ocupa o functie decisiva in PDL, urmind ca dupa alegeri, daca partidul lui Basescu va obtine majoritatea necesara ca sa constituie guvernul, ceea ce-i inca posibil, sa preia Ministerul de Interne. Conform datelor citate de MEDIAFAX privind componenta guvernul din umbra al PD-L, numele Elenei Udrea apare si in cadrul comisiei de justitie, alaturi de cel al lui Valeriu Stoica, a carui vizibilitate a devenit din ce in ce mai scazuta. La Ministerul de Interne, Elena Udrea il are drept concurent pe fostul ministru Vasile Blaga, intrat si el, cumva (ca, de altfel, si Stoica si Stolojan) intr-un con de umbra din care va iesi cu greu… Sansele cele mai mari sa ocupe aceasta functie le are, desigur, Blaga. S-ar putea, totusi, ca el sa fie investit, pentru o scurta perioada, drept premier, urmind ca Elena Udrea sa ocupe potofoliul de Interne, pentru ca, ulterior, dupa ce Udrea va dobindi "experienta" necesara, sa se produca rocada: ea sa ocupe locul de premier, iar Vasile Blaga sa revina la Ministerul de Interne, de care domnia sa s-a despartit atit de greu…

E posibil un astfel de scenariu? Sigur ca-i posibil. Lui Basescu i-ar fi mult mai la indemina s-o aiba ca prim-ministru pe Elena Udrea, decit, sa zicem, pe Blaga, care, in ciuda aparentei sale supusenii, e un personaj orgolios si incomod, sau chiar pe Stolojan. Theodor Stolojan se pare ca viseaza, insa, la un alt post, cel de guvernator al Bancii Nationale. Strania sa metamorfozare (unii spun mancurtizare) ii confera toate sansele sa ramina in sistem. Ce se va intimpla cu ceilalti lideri proeminenti ai PD-L? Cu vechii prieteni ai lui Basescu? Cu Radu Berceanu, de pilda. Sau cu Emil Boc. De obicei, in viata politica, pentru ca stiu prea multe, vechii prieteni se transforma in dusmani. Pozitia lui Radu Berceanu si cea a lui Vasile Blaga depind de relatia pe care acestia o vor avea pe viitor cu Elena Udrea, care se considera a fi drept un lider radical, ce pune, citez dintr-un recent interviu aparut in "Evenimentul Zilei", "interesele de partid inaintea nemultumirilor sale personale". Ei nu-i plac nici intepaturile din presa, nici cele venite din interiorul propriului partid. Se pare, insa, ca Vasile Blaga si Berceanu obisnuiau sa vorbeasca pe la colturi lucruri nu tocmai ortodoxe despre "blonda de la Cotroceni". Primul, dupa o perioada de dizgratie, a fost iertat. Al doilea continua s-o intepe, primind (atentie!) din partea doamnei Udrea calificativul de "sugubat". Dar Boc? Dupa memorabila sa cadere la intrarea in emisiunea lui Andrei Gheorghe, Boc e de neinlocuit.

Ce se va intimpla cu Oprescu? Odata pornit in cursa, Oprescu va fi greu de oprit. Ca un adevarat clinician, doctorul intuieste partea vulnerabila a unui sistem si actioneaza in consecinta. El stie, de pilda, ca imaginea publica a lui Basescu are un calcii vunerabil: Elena Udrea, drept care a inceput sa se ocupe de afacerile ei. Chiar si declaratiile sale conform carora primele din Primarie se dau in functie de serviciile sexuale oferite de angajatele sexului frumos pot fi percepute drept un atac indirect (o intepatura) la adresa Elenei Udrea… In rest, vom trai si vom vedea…