Caută 
4 MIN
Daca am inteles bine, "Codul lui Isan" a fost votat prin ridicarea dreptei spre tavan, in memorabila zi de 18 decembrie 2008, cu (aproape) unanim entuziasm. Abia mai tirziu, dupa Sarbatori, cind lumea s-a dezmeticit si luminat, au aparut cirtitorii. Nu mi se pare deloc firesc. Din doua, una, vorba lui Caragiale-Tatal: ori domnii senatori de la "Cuza" nu au stiut ce voteaza, lucru care se explica numai prin inefabila nastere a lui Iisus Christos, ce urma sa se intimple curind, ori au stiut, dar nu au avut imensul curaj de a-si exprima in deplina sinceritate retinerile, spre a nu fi acuzati drept deviationisti ori chiar disidenti. Eu unul resping cu indignare aceasta dilema rusinoasa.
Senatorul e, in principiu, o persona matura, responsabila si, tot in principiu, un model de cutezanta ideatica. Nu-mi inchipui ca un document, care ar putea avea consecinte draconice in viata academica, nu a fost studiat in amanunt. Si nu-mi inchipui ca un domn senator, la o adica, nu ar avea bravura (in fond, banala) de a spune Rectorului Vasile Isan verde in fata ceea ce gindeste si simte in strafunduri. Senatorul, dupa mintea mea, nu e o dama cu doua fete…
Fapt este ca asa-numitul "Cod al lui Isan" a fost votat si legiuit, fagaduind a deveni, macar in spatiul generos al unui "forum" de gazeta, o scriere mai discutata decit "Codul lui Da Vinci" si mai temuta decit fiorosul "Cod al lui Hammurabi". Ce-i drept, regele Hammurabi al "amoritilor" decreta in numele zeului samas – si tocmai de aceea era infailibil -, pe cind Senatul de la "Cuza" a decretat in numele dreptei socotinte si al bunului simt. Fost-a oare suficient? Vom vedea. Mai intii, o observatie elementara: ca si legea "fidelitatii", edictata de predecesorul domnului Isan, europarlamentarul Dumitru Oprea, "codul" e perfect vulnerabil la rigorile si atacurile constitutionale. Mai clar spus, poate deveni o sursa de discriminare. Orice tribunal il va putea invalida. Nu poti interzice nimanui sa ia parte la un concurs pentru motivul ca e rubedenie (de gradul I, II, III si chiar IV) cu profesorul Cutare, deja aflator in cancelariile Universitatii.
Nu ai, asadar, dreptul sa faci, precum impatimitii in stiinta genealogiei, "arborele biografic" al unui candidat, pina la spita a IV-a si mai departe, in stilul "Arborelui lui Iesei", din care a inflorit Mintuitorul, dupa zisa Evangheliilor. Cum poti deduce, asadar, in cazurile mai putin evidente, ca junele aspirant Cutarica e var de-al doilea cu strastranepotul de pe matusa al zisului profesor Cutare. Nu ma pricep la increngaturi, clanuri si neamuri, dar daca as cauta bine, cu ajutorul unui expert genealogist, se intelege, sint sigur ca mi-as gasi si eu in vreun birou academic un semi-consingean. Cine poate sti? Oricum, in cazul lui Iisus Christos, arborele justifica o legitimitate: regele vestit de prooroci venea din regi. In cazul lui Cutarica, el ar justifica o respingere, caci profesorul nu (mai) poate proveni din (fosti) profesori, daca tinem seama de "codul etic". Ceea ce nu e tocmai drept.
Cu toate acestea, de buna credinta fiind si fara vreun gind ascuns, inteleg "Codul lui Isan" ca efect al unei vechi, dramatice exasperari. Nu e numai a domnului Vasile Isan. Este exasperarea traita de multi altii. Eu insumi sint deprimat de mediocritatea cu staif academic a plagiatorilor nedovediti, de "combinatiile" viclene care se urzesc in umbra Catedrelor, de criza profunda in care se afla intreg invatamintul romanesc. Nu-mi plac propozitiile universale afirmative. Dar, la noi, in ceasul de fata, totul e strimb intocmit. "Nepotismul" e, cu siguranta, virful vizibil (si detestabil) al unui rau mai adinc. Nu poti legiui, totusi, impotriva legii, precum codul etic in chestiune. Dar poti verifica atent si nemilos, sa zicem, indreptatirea stiintifica a unui concurent. Poti anula, pe un temei stiintific, un concurs masluit. In acest chip, nu comiti pacatul strigator la cer de a discrimina pe o baza sangvina, respingindu-i a priori pe toti cei cu "singe albatru", ci alegi pe temeiul strict al competentei dovedite.
Problema cea grava e ca doar competenta poate judeca in mod corect si dezinteresat competenta (si incompetenta). Spun, desigur, o uriasa banalitate. Mediocritatea se praseste din mediocritate, micimea prospera in micime, minciuna se reproduce prin minciuna. Din pacate, acolo unde ministrul insusi e un iluzionist al priceperii si un "Iozefini" al publicatiilor masluite, nu prea exista speranta. Nici macar de doi bani…
