Singuratatea demnitatii

Ironizat de unii, privit sceptic de altii, detestat la Presedintie si pizmuit pe culoarele Guvernului (fiindca, la noi – asta e o axioma confirmata cu prisosinta de fiece nou mandat, – cine stapineste capitala are si piine, si cutit in mina, Chisinaul concentrind aproape integral potentialul economic si financiar al impozantei republici; dovada macar palatele plodite in ultimii ani, daca nu bolizii ce-au pavat pina si trotuarele), Dorin Chirtoaca isi vede in continuare – nu s-ar zice ca eroic, dar consecvent orisicum – de atributiuni. Executivul l-a sicanat, ba continua s-o mai faca, prin regia de specialitate, cu agentul termic; eternul KGB – vopsit actualmente in culorile plaiului, ca toate lichelele de odinioara – i-a pus recent de-un accident rutier; oficioasele il trateaza cu vadita condescendenta: tot lucruri menite sa-ti tonifice moralul, datatoare de aripi, asa-zicind…

De aceea am fost peste masura de curios sa citesc interviul pe care "Jurnal de Chisinau" (15 februarie 2008) i l-a solicitat. Cine e, in fond, in adincul lentilelor de care nu se desparte, junele victorios? Nu ma asteptam, bineinteles, la un plonjeu in genuin, la sondaje subliminale si prospectiuni intru inefabilul personajului, dar ceva monolog interior si reflexe identitare, o proba de personalitate, altfel zis, tot nadajduiam sa capat. Tic de lector, recunosc. Interviul insa e asa-zicind tehnic, alias teribil de plicticos: cifre, procente, tarife, numerar, gropi, gunoisti… De citit exclusiv cu ochi de locatar la bloc si doar fatalmente in cadrul municipiului. Un text, adica, ce s-ar fi perceput firesc in "Capitala", nu intr-o editie cu veleitati nationale si deci supusa altui orizont de asteptare. Bun, dar de ce fac atunci vorbire? O sa rideti: dintr-o pricina de vocabular. Inca n-am intilnit la noi functionar public, chiar dintre cei scoliti pe bune, sa pronunte curent, de pilda, "caserola". Neologismul e un fel de move ton in sistem, te baga la intelectuali, categorie nesigura, suspecta, si decit cioara vopsita, pururea in catarea disponibilizarilor, mai bine anonimatul caldut, impersonalitatea profitabila si, in capat, pensia asigurata: o mentalitate recurenta si obstinata peste poate. Asta in primul rind. In cel de-al doilea, chiar cunoscindu-l, cine s-ar repezi sa pronunte un termen atit de infamant? Sluga poporului – made in PCRM – maninca la restaurant, din tacim de portelan, chit ca e pestrita la mate si, majoritatea, iscata direct din tizic. A lua masa chiar "in birou la caserola", ca primarul general al capitalei, e ceva cu neputinta de imaginat pentru casta. Servul comunitatii (definitia zice!) e realmente un aristocrat infatuat, nu coboara dumnealui atit de jos. Nu exagerez: portretul acesta e doar formal generic; la colationare s-ar mula impecabil pe figura cinovnicului autohton, ivi-s-ar odata romancierul s-o imortalizeze. Asa ca s-ar cadea sa vorbim, marquezian, de un mandat de singuratate in cazul primarului Chirtoaca. O singuratate culturala si in buna parte politica, hélas!

*

"Iata ca si dvs., cind va referiti la aceasta limba, recurgeti la exprimarea eufemistica. Academicianul Piotrovski, un mare romanist si un foarte bun prieten al familiei noastre, a tot vorbit despre situatia lingvistica din Basarabia, inclusiv despre felul acesta al multor intelectuali, iscat din ratiuni de circumspectie politica, desigur, de a ocoli numele ei cel adevarat. Dar ea este limba romana si n-ai ce-i face. Bovarismul politicienilor de la Chisinau, care poate fi numit cu un cuvint mult mai dur, numai ca nu-mi pot permite sa cobor atit de jos, intretinut, ba nu – generat de o seama de politicieni chiar de aici, de la Moscova, este o mostra de ignoranta agresiva. Eu nu cred ca in conditiile cresterii nivelului de instruire si ale democratizarii opacitatea obscura a acestor grupari sovine nu va fi dezamorsata definitiv. Lucrul acesta, insa, depinde de vorbitorii acestei limbi, in primul rind, de intelectualii de la voi care trebuie sa spuna adevarul. Iar daca «a spune adevarul» vi se pare o expresie cam bombastica, atunci tineti-va de ceea ce se numeste demnitate intelectuala" – Serghei Kapita, academician rus de origine basarabeana, intr-un interviu acordat recent revistei