Solutia pitarului

Acum vreo citiva ani, pe cind mai era presedintele faimosului (n-am zis "rau famatului"!) Partid al Moldovenilor, m-am invrednicit sa-i iau domnului Simirad un interviu. S-a publicat intr-un numar al "Flux"-ului si s-a citit, trebuie sa spun, cu un viu si nedisimulat interes. Nu-l am, din pacate, sub ochi si ar fi hazardat sa-l rezum din memorie, desi o punere strategica in scena s-ar cadea, fiind vorba de un personaj – cine n-ar subscrie? – pe cit de controversat, pe atit de pregnant. Unde mai pui ca anumite afirmatii, ca, de exemplu, cele referitoare la Leonida Lari, proaspat intrata la acea vreme in gratiile PRM, ar suscita si azi un anume interes, si nu doar printre literati… Las, totusi, nu fara un anume regret auctorial (oh, egoismul acesta irepresibil si ubicuu!) pentru mai tirziu peripetiile demersului, cu anecdotica lor cind penibila, cind utila macar didactic (un manual de tupeu, iata ce ne mai lipseste!). M-as lauda doar cu faptul ca am fost primul dintre ziaristii de dincolo caruia primarul de atunci al Iasului a acceptat sa-i raspunda la intrebari: chestiune, zicea domnia sa, de prudenta, existind riscul de a fi rastalmacit, inteles eronat etc. Un risc real, observ acum, chiar daca initial l-am luat ca pe o simpla cochetarie, moft de VIP. Iata despre ce este vorba. Nu mult dupa tam-tam-ul cu instituirea unei formatiuni atit de ostentativ regionale, cu sinistre reflexe autarhice, Voronin al nostru, inca simplu sef de partid (sefia statului ii suridea la orizont) a intrat la idee, drept care a trecut fara zabava si idiosincrazie Prutul. Presei nu avea cum sa-i scape o senzatie atit de barosana: liderul comunistilor moldoveni in vizita la presedintele Partidului Moldovenilor, cu gind ca, mai stii, poate o punem de Moldova Mare, fantasma ce infierbinta si azi anumite circuite neurale! Si daca Intiistatatorul – care, potrivit traditiei de partid, este infailibil, nu? (dupa cum si inamovibil, dovada cele doua mandate!) – a putut s-o dea atit de zgomotos in bara, de ce scribii sa fi exceptat? Tot discutind aceasta imprejurare, l-am intrebat, la un moment dat, pe domnul Simirad ce impresie i-a produs Voronin ca om? Mass-media de la noi (inclusiv, fireste, TVM-ul) il sarja de pe atunci si un ochi strain conta cit o contrapondere. E destept, fu raspunsul. Mda! Si eu, si, ulterior, colegii mei, la lectura, am luat afirmatia in sensul strict diplomatic, forma de complezenta asa-zicind politica: doar nu era sa spuna Simirad, verde, in rasparul protocolului, ca Voronin e timpit! Dar nu era vorba, cum ne-am putut insisi convinge ulterior, urmarind evolutia personajului, decit de un diagnostic pus cu maxima precizie, sine ira et studio. Voronin e si despotic, si rapace, si lipsit de scrupule. Dupa debarcare, acestui sir i se vor adauga alte calificative, dintr-un registru poate mai sumbru. Imbecil insa nu, in nici un caz. Eroarea opozitiei a fost sa-l subestimeze anume sub acest aspect – si tocmai de aici a primit loviturile cele mai teribile. Iti face citeodata impresia, contabilizind efectele, ca fostul brutar de la Dubasari o are, toata, cu intelectualii ei sclivisiti, in degetul sau cel mic: i-a subtilizat discursul proeuropean, ii mimeaza dexter comportamentul, ii confisca sau anticipeaza initiative; o bate cu propriile ei arme! Un exemplu ar fi achizitia lefegiului Mihai Contiu (a se vedea pentru conformitate urmatorul url: http://www.youtube.com/watch?va8c_BcFM4lrs). Trebuie sa-i cititi dejectiile gazduite generos de "Moldova Suverana", unde o face pe editorialistul, ca sa intelegeti perfidia de tip prin excelenta oriental de a naimi un roman sa combata printre scriitorii basarabeni, multi doar cu numele si fara notiunea mirobolanta a stilului. Mistocar, arogant, pornografic, dar nelipsindu-i fluenta, o anumita cursivitate (ce inseamna sa te nasti in magma limbii romane!), nimeni dintre cei vizati (Dabija mai cu seama) nu i-a putut replica pe masura. Ca si lui Viorel Mihail de la "Saptamina", bun de gura si el si un prozator de la care, in treacat fie zis, mai astept revelatia. Puse pe doua coloane, pariul de spectaculozitate (singura care suscita azi interesul publicului, prea comod si superficial sa patrunda in amanunte) revine inexorabil cozii de topor. Nu avem, vai noua, fler, nu sintem proteici, vorbim inca o limba scamosata si nu stiu daca vom putea ridica vreodata, la bonomia noastra funciara ("Povara bunatatii noastre" – cita dreptate are Druta cu acest titlu!), un pamfletar cit de cit redutabil. Iritat ca mai reprezinta o forta morala, ca demersul lor inca are pondere, Voronin a gasit solutia geniala de a-i umili pe scriitorii nostri: intorcind asupra lor chiar mijloacele de care pretind a se servi si aratindu-le ca atare ca nu-si stapinesc fieful.

Publicitate și alte recomandări video