Teatru de cafenea

Teatrul Luceafarul propune, intr-un spatiu neconventional, un eveniment teatral in premiera la Iasi. Miercuri, 24 noiembrie, s-a jucat in Clubul Presei piesa Gunoierul scrisa de Mimi Branescu. Din distributie fac parte actorii: Adrian Buliga, Catalin Cucu, Raluca Pintilie, Ionut Ginju. Regia: Catalin Cucu.

Cultura de cafenea (kultur cafe) e un fenomen tot mai popular astazi. Nici teatrul nu scapa modei care il aduce printre noi in parcuri, cafenele, baruri ori pe strada. Desigur, nu ne putem astepta ca un asemenea eveniment sa fie la inaltimea unui spectacol jucat intr-un cadru daca nu conventional, macar destinat. Ceea ce nu inseamna ca nu putem avea si surprize.

Piesa Gunoierul din Clubul Presei mi-a atras atentia prin idei. Gunoiul este oglinda sufletului omului. Sigur ca trebuie sa fii putin nebun ca sa afirmi asa ceva.  Cum era chiar "gunoierul" nostru. Pina la urma, insa, nu poate fi adevarat ca ceea ce aruncam reflecta viata noastra si ca putem fi recunoscuti nu atit dupa ceea ce pastram, cit, mai ales, dupa ceea ce dam la o parte? Poate ca latrinele intunecate ale sufletului se lasa descifrate in acelasi mod. Spune-mi ce arunci ca sa-ti spun cine esti. Spune-mi ce uiti ca sa iti spun ce esti. Dar, din pacate, oamenii cara cu ei tot, dar nici macar ei nu mai stiu ce cara.

Intr-un decor minimalist (containere, plase, o usa suspendata intr-o rina pe perete, fragmente de vestimentatie atirnate ici colo, o pereche de pantofi, doua cauciucuri, o chiuveta stricata, un taburet si un fel de mini tribuna la nivelul bazinului) se desfasoara un scenariu bazat pe rasturnari de situatii.

Protagonistii sint un individ obsedat de gunoaie, care-si petrece noptile rascolind in mizeria altora pentru a evita confruntarea cu mizeria propriei vieti, un locatar care, ducind gunoiul, cade in plasa acestuia, lasindu-se furat de o poveste despre niste prezervative gasite in gunoiul propriu ce ar indica infidelitatea sotiei sale si de un plan diabolic de a-si pedepsi sotia, omorind-o degetel cu degetel si apoi mincind-o (aici comicul atinge usor ridicolul).  La cele doua personaje se adauga interventia sotiei "gunoierului", care falsifica scenariul acestuia si profita de situatie pentru a-l jefui pe locatar si a-si cistiga un moment de recreere de cabaret cu un alt locatar amator de placere pe bani.

Pentru ca nu mai putea sa traiasca scormonind in mizeria propriei vieti, protagonistul isi indreapta atentia asupra gunoiului altora. Face din asta o pasiune, un scop in sine. Identifica un pattern: in orice gunoi regasim niste chistoace de tigari mentolate ori patru prezervative folosite. Le inventariaza, le clasifica, le arata oricui, pentru ca deja, pentru el, oricui i se aplica pattern-ul. Scenariul sau devine universal valabil. Ceea ce neglijeaza el e ca nici nu stii cind ceea ce ai aruncat se va intoarce sa te bintuie. Esti sigur ca ai aruncat tot? E sigur ca nu vei mai cauta vreodata ceea ce cindva ai aruncat? Pentru ca a face aceasta ar insemna sa redeschizi "cutia Pandorei". Asa face gunoierul cind deschide diplomatul si scoate de acolo "cutitul mare". Legatura cu trecutul, cu sotia lui mai mult decit infidela e restabilita. Mizeria propriei lui vieti e readusa la suprafata.