Teatru de improvizatie

Constituita pe 16 iulie anul acesta, sub deviza "New clowns in town", trupa IDIOT a jucat in premiera teatru de improvizatie vara aceasta la Iasi, in Arte Bar. Si a continuat. Dar de ce IDIOT? Poate pentru ca atunci cind jocul devine absurd sau nu mai functioneaza, nimeni nu se supara. Actorii nu cauta sa fie inteligenti cu orice pret si nici nu evita replicile de prima instanta, primele care le vin in minte atunci cind se gindesc la ceva. De aceea, ei se joaca foarte mult pe ei si cu ei insisi, necenzurindu-si reactiile fara sens, cuvintele mai putin uzuale ori inventate. Asemenea exercitii, sint convinsa, acesti actori le fac si intre ei ori cu prietenii, in viata de zi cu zi. Teatrul de improvizatie practicat de IDIOT pune accent pe rolul inconstientului in creatia dramatica, or, prin aceasta sfidare a ratiunii s-ar explica si titulatura trupei.

Pe 5 august, in Clubul Presei din Iasi a avut loc un spectacol de teatru de improvizatie, performat de aceeasi trupa, IDIOT. Spectacolul se va mai juca miercuri, 10 august, in aceeasi locatie. Isi dau concursul tinerii actori ai trupei: Alexandru Petrila, Codrin Danila, Theodor Ivan si Roxana Konyar. Dintre acestia, Alexandru Petrila isi asuma rolul de moderator intre actori si public. El introduce, mediaza si cronometreaza toate jocurile care ajung sa compuna spectacolul. De asemenea, stabileste citeva reguli, alegind semnalele prin care publicul sa-si manifeste entuziasmul si aprobarea, respectiv dezamagirea si dezaprobarea cu privire la jocul actorilor.

Am apreciat multitudinea si varietatea jocurilor inventate, printre care compunerea unei naratiuni despre un personaj ales la intimplare de spectatori, continuarea povestii fara ca actorii sa poata folosi anumite consoane, alese tot de public, mimarea unei actiuni cerute de spectator, inventarea unui moment plecind de la un loc, de asemenea luat de la spectatori, repetarea aceleiasi povesti implicind un grup binecunoscut, micsorind treptat timpul de lucru, aducerea citorva spectatori pe scena, pentru a continua verbal momentul in derulare, la semnalul actorilor, solicitarea unui spectator pentru a cronometra momentele de pe scena.

Nefiind ajutati de un public prea participativ, actorii au avut de luptat, pe linga teama de ridicol ori de a nu reusi sa fie suficient de savurosi, cu inertia spectatorilor, care cu greu au putut fi mobilizati sa dea curs invitatiilor de a urca pe scena, de a raspunde la intrebarile moderatorului, pentru a putea urzi spectacolul propriu-zis. Cred ca dependenta de dispozitia si de experienta spectatorului reprezinta principala incercare a teatrului de improvizatie. Daca ceea ce un actor comunica inspre auditor poate fi numit mesaj abia dupa ce a fost receptat intr-un anume fel, de aceasta data nici macar nu mai exista acel continut supus transformarii. Ci spectacolul in intregul sau se vrea creat in fata si cu aportul spectatorilor. Am remarcat coeziunea trupei si felul in care se aproba si se sustin unul pe altul atunci cind le reuseste ceva. Din pacate, in cea mai mare parte a momentelor jucate, actorii nu si-au putut depasi publicul format din oameni plictisiti, insuficient antrenati spiritual, suferind de conditionarile unui cotidian monoton, deprimant. Insa, daca un asemenea performance s-ar intimpla mai des, poate ca oamenii din bar si-ar permite sa  devina mai degajati, mai inspirati.