Teii Iasului pe apa sambetei

Sambata, dupa ce-am revazut pentru a treia sau a patra oara filmul american 12 oameni furiosi (12 Angry Men – mai degraba 12 oameni suparati… – 1997, un remake dupa filmul cu acelasi titlu din 1957), o lectie care contine o serie de lectii: de democratie, de jurisdictie, de sociologie, de psihologie etc., gandindu-ma ca as putea sa-mi scriu articolul chiar despre filmul acesta; dupa ce am iesit sa-mi cumpar paine si lapte batut, niste bere plus si un grapefruit, gasind pe drum floarea unei crizanteme albe si 7 bani; dupa ce mi-am facut tabietul de-a lectura cateva pagini, poezii de Cristina Ispas de data aceasta (din volumul Rezervatia, Casa de pariuri literare, Bucuresti 2011), una dintre poezii, mai exact versurile „cand ma trezesc/ petalele florii de mar/ au cazut peste cimentul de ieri" (din poemul „weekend cu prieteni") amintindu-mi faptul ca uitasem floarea de crizantema in plasa; dupa ce-am salvat floarea de crizantema din intunericul plasei si-am pus-o intr-o vazuca, dupa ce mi-am luat micul dejun (mai degraba un fel de brunch, adica nici breakfast/ mic dejun, nici lunch/ dejun-pranz); dupa ce-am spalat vasele murdare de ieri & de azi cu apa calda de la zilnicu-mi ou fiert, am deschis laptopul, mi-am verificat mailurile, apoi am intrat pe Facebook, iar prima postare peste care am dat a apartinut Corinei Bernic, citez: „…cum naiba de dulcele tirg al ieshilor cel blind si linistit poate sa devina brusc atit de feroce incit sa-si devoreze propriul suflet?", intrebarea fiind comentariul la linkul spre un set de poze cu taierea teilor de pe Bd. Stefan cel Mare.

Bun. Dau like. Nu la poze – ci la intrebarea retorica a Corinei.

Nu trec cinspe secunde si se iteste instiintarea ca am fost pomenit de Corina. „Fug" inapoi sa vad despre ce-i vorba: „Mickule, ia nu da tu like si baga mai bine un text ceva pe tema asta in Ziarul de Iasi de luni, eh? ce zici? ;)".

Raspund provocarii: „Bai, nu prea am timp sa umblu prin oras, sa ma documentez, dar chiar cred ca o sa bag ceva in articolul de luni, gasesc eu o formula!" Apoi specific: „Documentarea se refera la o poza, ceva, desigur. Da’ poate urc, totusi, pina-n centru!"

Dau sa vad ce-a mai postat lumea si sunt din nou avertizat c-am fost pomenit la postarea Corinei. Mi s-a adresat Andreea Nanciu: „d-le Astner poate ajungeti chiar maine, pe la 18". A urmat un link catre afisul „SALVAM TEII" care anunta un miting pentru ieri seara, ora 18, in fata bisericii Trei Ierahi!

Bun. Trecuse o ora de la postarea Corinei, ora in care eu am scris cele de mai sus, iar la postarea ei s-au adunat 30 (treizeci) de comentarii. Coborand pe facebook, am dat apoi si peste o postare a poetului Emil Brumaru: „Opriti barbaria! Nu distrugeti farmecul orasului Iasi. Nu ne smulgeti din suflete mireasma dumnezeiasca a teilor de pe strada Stefan cel Mare si Sfint. Oare voi, cei care ati hotarit asta, nu l-ati citit pe Eminescu? Nu vi-e teama c-o sa va ajunga blestemul lui din mormint? Opriti barbaria, opriti inadmisibilul act de incultura intr-un oras ce se doreste a fi cultural!" In patru ore dupa postare, protestul dlui Brumaru a strans 72 de like-uri.

Aici m-am oprit, pana una alta, cu Facebook-ul. Am cautat Ziarul de Iasi care a avut un prim articol pe tema aceasta. Il gasesc. Da, in ziarul din 2 februarie, chiar pe prima pagina a fost anuntat un articol din pagina 2: „Cu toporul pe bulevard". Cica „fata de vara anului trecut, acum Primaria macar a venit cu explicatii coerente". Ia sa (re)vedem, deci, argumentele coerente ale Primariei.

Primul, „principalul", mai exact: „se vor replanta salcami japonezi a caror coroana mai mica pune in valoare mai bine peisajul frumos de pe bulevard si cladirile din zona, cele mai aspectuoase din oras". Al doilea argument al edililor il iau din pagina doi: „Teii s-au incalcit printre cablurile electrice si nu mai au coroana cu aspect placut." (Mihai Chirica, viceprimar).

Ia sa vedem ce avem aici: salcami japonezi, care va sa zica. Mai mici – si mai ce? Pe scurt: argumentul acesta „tehnic" (pornind de la marimea coroanei) e tare – tare subtire (dupa cum vom vedea de indata ce voi fi luat la bani marunti al doilea argument al coerentei edilitare), dar mai deranjant este recurgerea la un arbust (salcamul japonez, pentru cine a uitat) care n-are nici o treaba cu istoria Iasului, sau altfel spus: treaba lui este exact invers proportionala cu importanta teiului pentru aceeasi urbe!

Dar haideti sa vedem cum sta treaba cu cablurile de pe stalpi. Care va sa zica asa: mai intai, s-au „toaletat" (ciopartit, adicatelea) coroanele teilor – pentru a face loc cablaraiei de pe stalpi. Apoi coroanele gata ciopartite devin argument estetic: nu mai sunt frumoase, asa ca hai sa taiem teii de tot!? Frumoase rasuciri argumentative: din pragmatism (de, avem nevoie de cabluri, asta este!) uratim coroanele. Apoi, din iubirea de frumos (coroanele ciopartite nu mai sunt „frumoase"), taiem teii si punem ceva mai mic si mai „frumos" in loc. Dupa o asemenea logica, multe porcarii se pot face ca si cum ar reprezenta cele mai rationale decizii! Si fiti sigur ca s-au facut!

Dar stai asa: mi se pare mie sau Primaria a inceput anul trecut sa rascoleasca pamantul urbei printre altele si pentru a baga toate cablurile supraterane in subteran? Deci: se baga au nu toate cablurile in pamant? Si daca se baga, cand s-a refacut Bd. Stefan cel Mare (pavaj, chestii), oare s-a uitat cumva de cabluri (care-s bine mersi in aer si printre teii inca nepusi cu botul pe labe)? Intreb si eu, nu dau cu parul – nici macar cu salcamul japonez care, saracu’, n-are nici o vina!

Totusi, cineva e vinovat aici. De aceea propun asa: toti decidentii din Primarie sa fie condamnati la vizionarea macar de doua ori (dupa o singura vizionare s-ar putea sa nu se prinda care-i ideea…) a filmului 12 oameni furiosi; apoi sa fie obligati sa formeze un juriu local compus din 12 oameni independenti care sa delibereze daca masurile de infrumusetare fortata a Bd-lui Stefan cel Mare sunt sau nu un atentat la istoria urbei!? Daca verdictul este: sunt (un atentat, adica), alt juriu national (format din ecologisti, istorici, istorici literari, poeti, scriitori etc.) sa delibereze cine-s vinovatii: teii, cablurile sau edilii? Salcamii, am spus-o deja, n-au nici o vina, saracii.

* Michael Astner este poet, traducator si publicist.