Teme(ri) germane-n miez de vara (I)

Contele scientolog

Frankfurter Allgemeine Sonntagszeitung (FAS) din 8 iulie se-ntreba pe prima pagina, deasupra unei caricaturi a lui Tom Cruise in uniforma de ofiter al Wehrmacht-ului, cu un ochi acoperit precum un pirat: "Darf der das?". Adica: Are, oare, voie Tom Cruise, membru marcant (cel mai renumit!) al – indeosebi in Germania – atit de controversatei secte americane Scientology, sa-l interpreteze pe Claus Graf Schenk von Stauffenberg, eroul german al rezistentei antinaziste care a fost executat la Berlin, in Bendler-Block (azi muzeu memorial) in urma atentatului (esuat) impotriva lui Hitler din 20 iulie 1944? Si nu e singura chestiune care se discuta in privinta filmului "Valkiria", la care filmarile urmeaza sa inceapa pe 19 iulie: controversa se refera, in plus, pe de-o parte la refuzul de-a le acorda americanilor de la Hollywood permisiunea de-a filma in Bendler-Block, pe de alta la faptul ca DFFF (Fondul German de Sustinere a Cinematografiei) co-finanteaza filmul celor de la United Artists cu 4,8 milioane de euro!
Cu ocazia acestei dispute, pina si Frank Schirrmacher, unul din editorii de la Frankfurter Allgemeine Zeitung GmbH, a scris un eseu sub aluzivul titlu "Die unmögliche Mission" (Misiunea imposibila). Concluzia sa? "Astazi, adevaratul Stauffenberg n-ar avea voie sa-l interpreteze pe Stauffenberg din ratiuni ideologice si etice". Explicatia prealabila a lui Schirrmacher? Stauffenberg a facut la rindu-i parte dintr-un cerc sectant, format in jurul poetului Stefan George, propovaduitor al unui fel de "Reichsmystizismus" (misticism al Reich-ului) care a salutat venirea la putere a lui Hitler. Pe Ron Hubbard (fondatorul sectei Scientology) si Stefan George, subliniaza F.S., ii separa, desigur, "ani de lumina". Cu toate astea, un cerc precum cel din jurul poetului Stefan George s-ar fi aflat astazi sub supravegherea Departamentului pentru Secte si poate si a Serviciului de Aparare a Constitutiei!
In acelasi numar din FAS, Peter Körte se-ntreaba nu daca Tom Cruise are voie sa-l interpreteze pe Contele Stauffenberg ("evident ca are"), ci daca poate s-o faca? Körte trece-n revista toate rolurile de ofiter jucate de Cruise (de la "Top Gun" pina la "Mission: Impossible", de la "O chestiune de onoare" pina la "Ultimul samurai"), neuitind nici alte roluri iesite din comun (in "Rain Man", "Collateral" sau "Eyes Wide Shut"), iar concluzia sa este ca "daca Tom Cruise il va juca pe Stauffenberg, Stauffenberg se transforma intr-un nume de marca cu rezonanta mondiala. Cine – in afara de citiva istorici – auzise de Oskar Schindler pina la filmul lui Spielberg?". Iar aceasta forma de prezenta globala ar fi, totusi, altceva decit vinzarea filmului german (de televiziune) "Stauffenberg" (2004) in citeva tari… Pentru care s-a acordat permisiunea de-a filma in Bendler-Block. Cit despre Tom Cruise: "Desigur, nu-i singurul actor care se recomanda pentru acest rol, dar nu exista nici un dubiu c-ar putea sa interpreteze – cu un scenariu serios si un regizor precum Brian Singer – un Stauffenberg credibil".
Apropo de discutia asta: oare-n Romania s-ar discuta controvers daca Tom Cruise ar avea sau n-ar avea voie sa-l joace pe…? Hm, pe cine? Sa zicem: pe Alexandru Ioan Cuza!? Sau pe regele Mihai, poftim!? Numai sa vrea sa faca cineva de la Hollywood un film pe o tema istorica romaneasca… In rest, om trai s-om vedea.

"Parlamentari din toate tarile, uniti-va!"

Dar sa vedem ce s-a mai intimplat in Germania la-nceput de iulie: si-a inchis sesiunea Bundestag-ul, cu o saptamina mai tirziu decit Parlamentul Romaniei. Apropo: in urma unei decizii a Curtii Constitutionale, iata ca si parlamentarii germani sint obligati sa faca publice veniturile lor suplimentare, cum ar veni "din alte activitati", gen avocatura, consultanta, conferinte, publicistica etc. Iar ca sa ne dam seama, vedem ca, atunci cind vine vorba de interesele parlamentarilor, acestia se cam aseamana-n toata lumea (cea care are parlamentari), de vreme ce, conform reglementarilor actuale, deputatii germani nu trebuie sa publice sumele exacte, ci sa le incadreze in trei trepte de venit: intre 1000 si 3500 de euro pe luna, 3500-7000 si peste 7000. Slabiciunile noii reglementari sint destul de evidente: pe de-o parte, si 100.000 de euro se-ncadreaza tot in categoria "peste 7000", pe de alta, cum se arata-n Spiegel (nr. 28/2007), cine-si aranjeaza platile astfel incit sa primeasca o data pe an 120.000 de euro (in loc de 10.000 pe luna), va trece in luna incasarii un venit de "peste 7000"… A, sa nu uitam ca de declarat se declara veniturile brute, nu cele nete! O aiureala, nu-i asa?
Una din concluziile revistei Der Spiegel este ca "datele cerute nu permit o concluzie privind veniturile de facto si adevarata avere, deoarece veniturile obtinute fara activitate profesionala concreta, de exemplu din proprietati imobiliare sau altele, nu trebuie facute publice".
Pe aceeasi tema, Reinhard Müller semneaza un comentariu in FAS-ul amintit, pledind inca din titlu pentru mai multa incredere-n parlamentari. Titlu care reprezinta practic prima jumatate dintr-o zicala germana: "Vertrauen ist gut" (Increderea e buna), comentariul sau punind sub semnul intrebarii utilitatea, in cazul de fata, a partii a doua: "Kontrolle ist besser" (Controlul e si mai bun). Scrie Müller in deschidere (de-ai zice ca vorbeste despre parlamentarii romani si nu de cei germani): "N-ai cum sa-l multumesti pe cetatean: pe de-o parte il considera pe deputat corupt si prea bine platit, motiv pentru care-si doreste un reprezentant transparent ca sticla, unul care-si declara toate activitatile secundare si veniturile adiacente; pe de alta parte deplinge faptul ca parlamentarul nu-i decit vita de vot in miinile partidelor si al factiunilor, ca Bundestag-ul ar consta preponderent din functionari si cadre de partid care n-ar fi muncit niciodata de-adevaratelea". Repet: nu-i vorba de parlamentarul roman… Temerea lui Müller? Noile obligatii i-ar putea indeparta din parlament pe cei independenti, transformind de fapt Bundestag-ul si mai mult dintr-o reprezentanta a poporului intr-una a functionarilor de partid. "Indepedent este deputatul care sta cu picioarele in plina viata si are radacini in societate. Lui i s-ar cuveni incredere inainte de-al suspecta neintirziat de coruptie", concluzioneaza Müller – oarecum idealist si el, as indrazni sa spun. Caci faptul ca s-a pus in discutie declararea – fie si atit de neconcludent – a averilor de catre parlamentarii germani arata ca chestiunea exista. Cel putin susceptibilitatea coruptiei, adica (daca nu si coruptia insasi…).