Tineretul din ziua de azi

 Cristina V. e studenta in anul II la Goldsmiths College, Londra, unde face studii sociale si culturale. Urmeaza sa implineasca 21 de ani. Printre cursurile ei se numara Life: A User’s Manual (Viata: Manual de utilizare), curs ce examineaza multiplele perspective asupra vietii de zi cu zi, incercand sa mearga mai departe de intelesul ei comun. Lecturile recomandate cuprind Henri Lefebvre, Georg Simmel, Guy Debord (Societatea spectacolului – situationism), teoreticieni care se ocupa de transformarea cotidianului in arta, intelegand-o ca pe un act personal creativ, diferit de prezentarea ei muzeala. In cadrul cursului, sprijiniti de lecturi, studentii sunt incurajati sa forteze limitele comportamentului civic agreat prin conventia impusa indeosebi de stat si aplicata de societate. Drept proiect de semestru, conducatorul de curs propune crearea unor situatii comune si transbordarea lor in spatii necaracteristice, prin care sa-si schimbe caracterul si intentia, spre o modificare a perspectivei. Cam ca Pisoarul lui Duchamp in galerie.    

Drept exercitiu de disrupere a vietii de zi cu zi – proiect public de semestru, Cristina V. si colegii si-au ales sa organizeze ad-hoc o petrecere in metrou, cu muzica, baloane, ghirlande si postere motivationale lipite pe geamuri: "oameni flexibili", "bucurati-va de muzica", "spuneti nu cotidianului comun". Manifestarea a fost documentata video, montata si prezentata la clasa in forma unui scurt-metraj de ilustrare a cercetarii.

Mai greu i-a fost Cristinei cu organizarea la Goldsmiths a proiectului ei de suflet, Noul cinema romanesc in vest. Nascuta din frustrarea de a trebui sa explice de fiecare data, in termeni de wikipedia, ca tara din care provine are o identitate si o practica artistica, seria de proiectii a avut de intrunit o serie de criterii de antreprenoriat cultural, printre care sursele de finantare si atragerea publicului. Problema drepturilor de autor asupra filmelor, indeosebi spinoasa, a fost, de data aceasta, cel mai usor de inlaturat. Caracterul necomercial si studentesc al proiectului, precum si contextul liberalizarii drepturilor de autor (Creative Commons) in vederea comunicarii mai departe a continuturilor culturale, au provocat raspunsuri pozitive din partea Media Pro Pictures, producator al lung-metrajului California Dreamin’ (regizor Cristian Nemescu, 2007), cu care Cristina V. si-a inaugurat seria de vizionari. Pentru finantarea proiectului, Cristina si-a depus dosarul la trei institutii: Fundatia Ion Ratiu, cunoscut sponsor de activitatilor culturale romanesti la Londra; platforma Round Table, actionand in colaborare cu Fundatia Ion Ratiu si Fondul anual al Universitatii Goldsmiths, din care se acorda finantari de pana la 1000 de lire, pentru activitati in folosul studentilor sai.

Care studenti au venit la prima proiectia in numar surprinzator de mare pentru o manifestare mai degraba nisata. Noul cinema romanesc la Goldsmiths, privit ca fenoment periferic, a avut parte de 20 de spectatori, dintre care jumatate nu erau colegii Cristinei. Dupa vizionarea "Californiei Dreamin’", studentii au fost indeajuns de incantati si motivati incat sa solicite recomandari de alte filme romanesti, sa discute in ce masura exista o industrie de film in Romania sau sa dezbata exactitatea reprezentarii spatiului balcanic in filmul lui Cristian Nemescu, o problema reperata, de altfel, de numerosi cinefili. O studenta din Franta a intrebat daca exista in Romania filme de calitate medie, filme care nu sunt facute pentru Cannes, insa la care spectatorii romani merg in cadrul unei activitati de consum cultural normal.

Ca proiect extra-curricular in plina desfasurare, Noul cinema romanesc la Goldsmiths College, Londra, a captat atentia studentilor internationali interesati de altceva, solicitand mai departe, din partea Cristinei V., o grija curatoriala educativa. In acelasi timp, proiectul expune productia de film din Romania intrebarilor cu care se confrunta si in interior, exprimate acum intr-un cadru prietenos si dezinteresat: care sunt co-ordonatele industriei de film autohtone, de ce exista riftul dintre premii si numar de spectator, in ce masura reprezentarea specificului identitar se poate realiza in afara cliseelor balcanice recognoscibile in vest.