Titel Petrescu si grupul de la Iasi

Am gasit, in memoriile psihologului Nicolae Margineanu, o relatare despre intilnirea sa, peregrinind prin inchisorile comuniste,  cu fostul lider al Partidului Social-Democrat, Titel Petrescu. Invins, deprimat, acesta i-a spus: "Am participat la Congresul International al Partidului Socialist de la Paris, cind s-a cintat pentru intiia data Internationala, dedicata libertatii si drepturilor omului. Si uite acum ce patimim! Cred ca sint aproape 100.000 oameni in inchisoare. Ori la 23 August, membrii inscrisi in Partidul Comunist au fost numai 743. Informatia o am de la Lucretiu Patrascanu. Vai si de capul lui. N-a priceput nici el, ca si mine, ca Ana Pauker si Vasile Luca sint  agenti ai Moscovei, iar cu neamul nostru nu au nimic comun decit ura lor impotriva lui". Mi-am amintit acest episod  intilnind, de curind, o noua evaluare a acestui partid incercat si a liderului sau, intr-un volum publicat la Polirom, "Represiune si control social in Romania comunista" (Anuarul Institutului de Investigare a Crimelor Comunismului si Memoria Exilului Romanesc). Cristina Roman, o tinara cercetatoare din Bucuresti, evoca miscarea social-democrata din Romania si destinul unui partid de idealisti care a fost prins in menghina de fostii tovarasi si n-a mai scapat. Dar liderul sau a realizat aceasta mult prea tirziu.

Constantin Titel Petrescu, fiul unui functionar CFR, cu o licenta in drept la Sorbona, a fost un apropiat al cercurilor socialiste, i-a frecventat pe N.D. Cocea si pe C. Mille, a  scris in ziarele socialiste ale vremii, a publicat doua lucrari teoretice despre doctrina socialista si a fost ales in biroul Partidului Social-Dmocrat la infiintarea acestuia (1927). A avansat apoi pina la functia de presedinte. Era un marxist moderat, un ideolog din familia socialismului european, pe linia unor Léon Blum sau Kautsky. Preconiza trecerea la socialism pe cale parlamentara, prin reforme, in cadrul sistemului parlamentar existent. Respingea violenta si „revolutia proletara", considerindu-le obstacole in calea progresului. Cristina Roman apreciaza ca trasaturile atitudinii sale politice pot fi rezumate prin „generozitate" si „compromis". A mentinut relatii cu aripa socialista care a aderat la miscarea comunista, a  avut relatii cu Lucretiu Patrascanu, dar privea cu „neincredere" catre Partidul Comunist. In 1946, social-democratia s-a rupt, unii au mers cu Frontul Unic Muncitoresc, aripa Titel Petrescu, devenita PSDI (independent), a mers in alianta cu P.N.T. si P.N.L. Astfel ca liderul socialist, pina mai ieri urmarit de siguranta, a intrat de acum in vizorul noii securitati. Pozitia lui nu mai putea fi tolerata. A fost arestat in mai 1948, impreuna cu secretarul general al partidului, Anton Dimitriu, cunoscutul filosof si logician. A inceput o campanie de urmarire si arestare a majoritatii liderilor care au refuzat unificarea cu PCR, acestia devenind „tradatori ai democratiei populare", ai clasei muncitoare, adversari de clasa. Cei doi au fost condamnati la munca silnica pe viata. Prin interventia Partidului Laburist, unii dintre acesti social-democrati au fost eliberati, in 1955, dar au fost urmariti informativ intreaga viata. Titel Petrescu, imbolnavit de plamini in inchisoare, s-a stins in 1957. A fost, desigur, un „idealist".

Printre cei care l-au urmat pe Titel Petrescu, la ruptura din 1946, s-a gasit si gruparea socialista de la Iasi, in frunte cu universitarii Al. Claudian si Petre Botezatu. Ambii candideaza in 1946 pe listele PSDI, Claudian e al treilea pe lista. Dar devenisera inamici ai regimului. In luna august 1952 este arestat si internat, fiind eliberat in mai 1954. Nu are serviciu, locuieste in casa colegului si prietenului Mircea Spiridoneanu. Nu se putea avea incredere in acest vechi militant pentru libertatea gindirii si la 10 VIII 1957 i se deschide dosar de urmarire informativa (dosar CNSAS I 259309, doua volume). Botezatu a fost internat si el, tot doi ani, i s-a deschis, imediat dupa eliberare, dosar de urmarire. Cineva „face cunoscut" ca cei din grupul lui Claudian vor "sa reinceapa o actiune de reorganizare a PSDI", iar din „datele compromitatoare aratate" reiese ca  pot fi incadrati la „participare in cadrul partidelor si organizatiilor burgheze pentru subminarea statului". Curioasa interpretare: militantii socialisti se metamorfozeaza deodata in membri ai unor partide burgheze, devin „elemente dusmanoase".

De ce era atit de primejdios Alexandru Claudian si grupul sau, de fapt un grup de intelectuali idealisti, de teoreticieni izolati? Un memoriu al Cercului de studii al PSDI Iasi, condus de Claudian si Botezatu, elaborat in perioada alegerilor, atunci cind inca mai sperau, ajunge la concluziile: PSDI nu e un partid marxist, nu e un partid al luptei de clasa pentru ca lupta inseamna doar lupta, invrajbire, niciodata acomodarea si echilibrul social; PSDI accepta si colaborarea, armistitiul. E un partid al actiunii de clasa. „Sintem un partid de revolutie, dar nu un partid revolutionar"; PSDI militeaza pentru evolutie sociala si economica, pentru miscare. Revolutia este compromisa de catre extremismele legionare si comuniste. PSDI trebuie sa fie un partid al reformelor sociale si culturale, al fiscalitatii democratice, dar fara zguduiri revolutionare. Acest partid militeaza pentru „libertate spirituala si politica, adica pentru democratie, reforme sociale adinci, generoase, curajoase, radicale, adica occidentalism". Si: "Sa nu scriem nicaieri si niciodata Partid marxist – lupta de clasa – revolutie. Sa nu ne lasam antrenati in jocuri primejdioase". Desigur, altceva. Nici o asemanare cu ceea ce ajunsese ramura PSD unita  cu partidul atunci  la putere.

Cu ce se indeletniceau acesti dusmani inversunati, de ce nu se putea avea incredere in acesti militanti pentru libertatea gindirii? Din „materialul furnizat de agentura a rezultat ca asculta posturi de radio imperialiste si isi manifesta speranta in schimbarea regimului actual si introducerea in tara a unui regim politic occidental". Claudian, mai rezulta, lucra la „niste studii pe care intentioneaza sa le publice atunci cind se vor schimba  lucrurile". Il viziteaza vechi colaboratori si prieteni, intre care Petre Botezatu, Ioan Paul, Ernest Stere, Traian Gheorghiu, Vasile Uglea, fost secretar al PSDI Iasi (care „e incadrat cu doi informatori"), Ion Strachinaru, George Vaideanu. Statutul lui Claudian: nu are serviciu, locuieste la o profesoara vaduva (sora colegului sau), e suspect si pentru ca „este un element retras, cu o fire inchisa, din care cauza nu a putut fi dirijat si nici recrutat un element in jurul sau". Primeste persoane mai ales dupa ce se innopteaza si atunci se instituie o echipa operativa de supraveghere. Planul de masuri din 1 III 1962, cu citeva luni inainte ca „obiectivul" sa paraseasca aceasta lume, prevedea „stabilirea si concretizarea conceptiilor sale social-democratice de dreapta (s.n.)", cu deosebire: identificarea si verificarea amanuntita a tuturor persoanelor ce intretin legaturi cu obiectivul; stabilirea si documentarea obiectiva a tuturor formelor de activitate dusmanoasa; identificarea legaturilor prin interceptarea convorbirilor telefonice si a corespondentei; pregatirea conditiilor pentru o perchezitie si introducerea tehnicii operative TO (de ascultare); supravegherea obiectivului mai ales in ziua de 26 .03.1962, ziua sa de nastere. De acelasi tratament se bucura si Petre Botezatu, chiar dupa ce a fost reintegrat la facultate; il urmareau mai multi "agenti", dintre fostii tovarasi, dintre colegii de catedra, studenti. Ce vor fi devenit toti acestia?

Dupa 1989, Partidul Social-Democrat s-a activat si s-a alaturat, dupa traditie, celorlalte doua partide istorice. Apoi domnul Sergiu Cunescu si-a gasit un inlocuitor de incredere, domnul Alexandru Athanasiu. In 2001, vechiul PSDI a fost absorbit de partidul domnilor Iliescu si Nastase si a disparut. Lovitura de maestru. A mai auzit cineva de vechii militanti? Oare ce zice acolo, sus, Titel Petrescu?

Publicitate și alte recomandări video