Uitarea Romaniei

De la o vreme, toata suflarea politico-publicistica, minus bietul roman coscovit de sarcinile "crizei" (subtila tema de inlocuire a celei deja obosite a "tranzitiei"), par sa-si fi gasit locul de refulare in chestiunea "regionalizarii" Romaniei. De aici si pina la inflamarea ungurilor, speriati, nevoie mare, ca noua harta administrativa nu e decit un pretext pervers de a le restringe drepturile, si nu o necesitate reala, nu a fost decit un pas. Astfel, tema lansata abrupt de presedintele Traian Basescu s-a rostogolit in cloaca politicianismului, adica a dezbaterilor sterile, fals patriotice si fals ingrijorate ale unor personaje care nu au ratat oportunitatea de a se face auzite. Orgoliile unor vedete locale s-au trezit din somnul indelung, de nimeni clintit, in nici un caz din grija pentru soarta comunitatilor in numele carora pretind a vorbi. Un zgomot de iarmaroc s-a intins peste tara, uitata, pe fond, in marea batalie politica de sezon. Avem nevoie de o noua organizare teritoriala, sau aceasta este doar o noua tema-capcana a presedintelui, ingrijorat mai mult de caderea in sondaje a partidului-pupila, decit de soarta tarii? Cu lipsa-i de discernamint si imaginatie deja clasice, opozitia a contribuit voios la plasarea in derizoriu a subiectului, prin procedeul desuet al aruncarii intregii responsabilitati in sarcina vinovatului de serviciu, Traian Basescu. O cohorta de neaveniti marunti si nervosi, de pe ambele versante ale baricadei, au bagaterizat subiectul pina la caricatura, aratindu-ne, daca mai era nevoie, cit de jalnica poate sa ajunga politica intr-o tara ce pare sa-si fi pierdut busola. Personaje fara nici o pregatire ori competente dovedite isi dau cu parerea in chestiuni care-i depasesc. Variante de harti care de care mai fantasmagorice, daca nu apocaliptice (vezi regiunea croita pe frontiera dictatului de la Viena) sint insistent vehiculate pe toate canalele, doar-doar or trezi electoratul din grija zilei de azi, pentru a-i urma neclintit. Gastile locale nu s-au lasat mai prejos, incercind sa ne induca ingrijorari cu privire la pierderea unor pozitii cistigate. La Iasi, la Bacau ori la Suceava vor cadea sortii? Ce a dat Iasul in politica recenta, pentru a pretinde o intiietate fundamentata aproape exclusiv pe istorie? Vor pierde batalia influenta gasca de la Bacau, ori cea mai noua, de la Suceava, aglutinata in jurul temutului Flutur? Dar ungurii? Nu vor folosi prilejul pentru a-si vedea visul cu ochii, anume iugoslavizarea Romaniei? Tema este reluata ciclic de peste 20 de ani de maestri in arta diversiunii, generind psihoze colective. Politicienii unguri nu au ratat ocazia de a mai pune gaz pe foc prin lansarea unor teme-sperietoare, precum cea a nesupunerii civice in caz ca nu-si vor pastra majoritatea absoluta din Secuime, aratindu-ne ca nu sint cu nimic mai presus decit confratii lor dimboviteni. Si astfel, o dezbatere ce trebuia sa fie calma si responsabila, pentru a contracara pripeala presedintelui, a inflamat spiritele pina la incandescenta. Pecetea de aventurism, prostie, diversiune si superficialitate, minus decenta si maturitate, s-a mai imprimat odata pe chipul deja maculat de atitea ratari, a ineficientei noastre clase politice.

Despre tara si despre saracirea masiva si fara precedent a populatiei, despre nevoile ei reale si stringente, nu s-a suflat o vorbulita. Te si intrebi: ce-o fi tara pentru naimitii ce pretind sa o fericeasca, ei si numai ei, cu leacurile lor surogat. Am devenit oare o tara de amatori si mimi penibili, in care vocea unor profesionisti ce ar avea ceva de spus in chestiunea atit de complexa a reorganizarii tarii este pur si simplu ignorata? Cohorta intristatoare de saltimbanci a uitat demult ca Romania nu e jucaria lor amorfa, aruncata iresponsabil in cruciada politicianismului. Tara aceasta, cu toate ale ei, bune si rele, nu e o prada pentru gasti. Romania are o istorie (unii vorbesc si despre un destin), a avut (ma simt ingrozitor sa vorbesc doar la trecut) idealuri in care a crezut, eroi stiuti si nestiuti. Nu sintem o tara de pripas ori o idee intrupata prin jocul hazardului. Chiar nu putem sa o luam in serios, sa o crestem (in sens pedagogic, pentru a nu lasa loc unor speculatii), iar nu sa o chinuim, sa o dezvoltam si nu sa o devastam?