Un rachiu si-o coaja de piine

Intre olteni

"Are bataturi la miini si acum de cite navete de bere a carat. Are capul cit damigeana si mintea cit dopul". Asta a spus-o Sorin Cirtu (pe cind mai era antrenor la Pandurii) despre Adrian Mititelu (patronul Universitatii Craiova). Replica lui Mititelu: "Cirtu e un schizofrenic ce pacaleste fotbalul de 20 de ani…". Restul balacarelii (vorba lui Cosmin Brujan din Gazeta sporturilor, 07.05.09) nici ca mai intereseaza. Oricum, Cirtu a cistigat net duelul cu imaginea tare de tot: capul cit damigeana si mintea cit dopul… Cit priveste bataturile de la carat navete, s-avem pardon: ce-i rusinos in a fi carat cindva navete de bere cit sa faci bataturi? Daca Mititelu ar fi facut bataturi pe creier de la cite navete de bere a baut, mai ca mai pocnea biciul, nu-i asa?

Logica beton

Citez dintr-o stiruca aparuta-n Adevarul de Seara (28.08.09): „Desi durata filmului (Inglorious Basterds si nu Bastards, cum se spune-n AdS, al lui Quentin Tarantino) este de doua ore si jumatate, acesta a cistigat premiul pentru interpretare masculina la Cannes".

Intelepciune populara

Nu mai stiu ce anume-mi povestea mama cind a pomenit o vorba rostita de un unchi, vecin cu noi la Amnas: "Pina faci un rau poti sa faci si un bine".

Of, Doamne, de s-ar tine oamenii macar mai des (ca a le cere s-o faca mereu chiar ca-i prea mult, nu-i asa?) de aceasta vorba! (01.01.2010)

Romania inconfundabila

Intorcindu-ma in ianuarie, cu autocarul, din Germania, m-a strafulgerat la un moment dat o idee simpla: oare n-ar fi mai bine sa se parcurga partea romaneasca a drumului inspre si dinspre strainatate noaptea? Nu de alta, dar macar asa am scapa de "frumusetile patriei" gen gunoaie la tot pasul pe marginea soselei si dezordinea infrastructurala urbana&rurala, deopotriva, de la tot pasul! E drept ca ne-ar scapa, de-ar sta astfel lucrurile, imaginatia fara limite a intreprinzatorilor din Romania care, de exemplu, isi deschid un magazin de pesticide-insecticide etc. sub numele de… "Glissando" (cum am vazut la Arad). (11.01.10)

Serialele germane tv, muzica si engleza

Desigur, as fi putut, de ceva vreme, sa observ ceea ce am observat abia ultima data cind am fost in Germania: anume ca melodiile generice din mai toate serialele germane de televiziune, fie ca-i vorba de cele de pe posturile publice, fie de cele de pe posturile private, sint in engleza! Intors in tara, ce-am vazut? Ca pe TVR 2 ruleaza un serial german ("Berlin, Berlin", simplut, dar simpaticut) a carui melodie de generic e – quod erat demonstrandum – in engleza!

Mda, data dracului engleza asta, si nu stiu de cite ori m-am si gindit ca exista daca nu destule, atunci macar citeva melodii romanesti care, „descoperite" de vreun producator anglo-saxon si date-n „exploatare" vreunei cintarete sau vreunui cintaret mai cu notorietate, ar avea sanse bune sa devina hituri internationale. Nu le-ar trebui decit un text meserias in engleza, un solist cunoscut si masinaria occidentala din spatele oricarui succes de casa…

A, sa nu uit: recent, am vazut si un episod dintr-un serial francez – si genericul era tot o melodie-n engleza!…

Ca fapt divers, am ramas destul de uluit cind am vazut in Germania anuntat drept premiera tv (parca pe Pro 7) un film – "Lista neagra" (2006, regia: Paul Verhoeven), o drama olandezo-britanico-germana din al II-lea Razboi Mondial despre rezistenta antinazista olandeza – pe care-l vazusem in Romania la televizor acum vreun an! (ian. 2010)

Un rachiu si-o coaja de piine

O matusa (sora tatalui meu) avea obiceiul, cit mai era-n Amnasul stramosesc, sa umble tot timpul cu o coaja de piine-n buzunar. Probabil ca era un reflex capatat din anii de deportare la munca fortata in Rusia, cind "ingerul foamei", ca sa preiau o sintagma din ultimul roman al Hertei Müller (Leaganul respiratiei) era insotitorul de zi cu zi al sasilor si svabilor luati la reconstructia URSS.

In fine, era o coaja de piine de casa, dintr-aia mare (de macar doua kile) de care se faceau vreo sapte-opt-noua bucati in cuptor (in functie de marimea familiei), coapte pina ce coaja se ardea. Din care piini, vreo cinci erau apoi batute bine cu un bat special intru indepartarea cojii arse si raschetate/razuite cu un fel de razuitoare (intru finisarea suprafetii). Celalalte doua(trei-patru) erau lasate-n coaja arsa, bagate apoi, cind se termina cealalta piine, umezite-n cuptor si supuse aceleiasi proceduri, obtinindu-se alte doua piini (aproape) ca proaspete.

Cind m-am intors in ianuarie de la mama din Germania la Sibiu, un calator mi-a lasat Cancan-ul din 11.01.10. Care Cancan a oferit cititorilor sai "reteta nemuririi" ("Vrei sa stii cum sa traiesti 100 de ani?")! Care consta din 21 de puncte. Primul punct: "Maninca mai multa coaja de piine!". (In paranteza va ofer si explicatia: "Ea contine de pina la opt ori mai multa lizina, antioxidant care lupta impotriva cancerului, decit miezul".)

Tot de matusa mea stiu inca de pe vremea cind eram copil ca avea obiceiul sa mai rada cite-un git de snaps. Cind am fost de sarbatori la mama, venise vorba de asta, in contextul in care o ruda i-ar fi spus la telefon c-ar fi fost intrebata matusa mea daca mai bea cite-un rachiu. "Bineinteles ca beau", ar fi raspuns ea in stilu-i caracteristic (putin rastita), "doara ala ma tine-n viata!".

Matusa mea, si ea in Germania din 1993, are 90 de ani.