Cafe-baricada

*De cind primele pietre cubice, desprinse din pavajul Capitalei de miini vrednice de protestatari (repetam, nu protestanti, desi or fi fost in piata si dintre ei – poate chiar si adventisti, mormoni, musulmani, hindusi, budisti sau chiar scientologi!), au descris primele parabole prin vazduh, sfirsindu-si zborul in capetele oamenilor legii sau ale colegilor de miting, de cind intiia scandare a facut sa vibreze aerul rece al serii, de cind primele pancarte s-au agitat deasupra multimii, televiziunile de stiri (se stiu care se simt cu musca pe tartina) s-au scos: o baga ziua-ntreaga si chiar noaptea, pina haaat, tirziu, cu aceleasi imagini si cam aceleasi comentarii. Iata de ce ne-am saturat, nu mai vrem stiri cu pietre si bulane peste scafirlii, cu picioare rupte, cocktailuri pe baza de benzina si magazine devastate. Nu mai vrem, fiindca stim din experienta proprie ca nu se obtine nimic bun de aici. Asa e, progresul se naste din contradictii, dar nu din manipulari de televiziune. Plus ca ne amintim cum am manifestat noi in primavara lui 1990, chiar la Bucuresti, cind strigam pe sute de mii de voci un calduros „Jos Iliescu!" si un rahat s-a ales. Da, au fost atunci si alegeri, e adevarat…

* Ca am pomenit despre panarama din Capitala: cind inca mai urmaream jurnale de stiri despre manifestatii, adica nu cu multa vreme in urma, am auzit un reporter aflat la fata locului si cam inspaimintat zicind cu voce tremurata ceva la modul ca „jandarmii au fost intimpinati cu baricade din flacari". Formularea asta ne-a facut sa banuim ca fiecare protestatar din Piata Universitatii o fi venit cu flacarile lui de acasa (cu grija, sa nu se stinga pe drum, cam cum se duc luminarile aprinse de la biserica, in noaptea de Inviere), apoi le-au lipit cu scuipat una de alta.

* Cu un prilej asemanator (asadar, repetam, actiunea se petrecea cu citeva zile in urma, pe cind cheful nostru de a mai urmari stiri se ingina cu durerea la basca de toate televiziunile romanesti, dar inca nu pierise complet!) am auzit un alt reporter spunind, tot la unul dintre jurnalele dedicate trup si suflet evenimentelor din piata, de la Bucuresti, ca „jandarmii au demarat o actiune fara precedent". Ni se pare o formulare ideala, din categoria celor pe care reporterul de televiziune stie ca se poate bizui, la greu, din aceeasi familie cu „urmarire ca in filme" sau „imagini desprinse, parca, dintr-un film de groaza". La urma urmei, timpul se scurge doar intr-un sens, asadar fiecare chestie pe care o face fiecare om e fara precedent. Si despre fiecare sinucigas sau cetatean ucis cu bardita in freza, devenit vedeta a stirilor de la ora 17.00, se poate spune ca a participat la o actiune fara precedent. De fapt, daca ne gindim mai bine, si noi, in acest moment, participam la o actiune fara precedent: pina acum n-am mai scris in viata noastra despre ce a zis junele respectiv cu prilejul violentelor din Piata Universitatii, ianuarie 2012. Week-end vesel si fara de gaze lacrimogene, masini incendiate sau pietre in geamuri sa aveti! Si sa tineti minte ce scria pe o pancarta a unui demonstrant: „PDL si USL, toti se trag din PCR!". E ultra-valabil!