Caută 
3 MIN
* Stim asa, in linii mari, cam care ar fi rostul nostru in lume, in viata; care e, totusi, rostul lor, al politicienilor? Chiar, oare de ce intra unii in politica? Fiindca n-au reusit sa ajunga ceva in viata, pentru ca au avut o copilarie nefericita, fara bucurii, fiindca au fost bolnavi si au lipsit de la scoala cind erau mici? Poate pentru ca altfel nu reusesc sa iasa in evidenta, sa iasa din anonimat, sa atraga atentia, respectul? Unii isi dau foc cu gaz si se arunca de pe casa, la Stirile ProTV. Altii ii cheama pe cei de la Cartea Recordurilor, sa-i vada cum mesteca drujbe, maninca sobolani si gindaci sau inghit becuri. Pentru cei care n-au curaj sa inghita becuri sau se tem de ginganii mai exista o sansa: politica. Dupa ce am stat la televizor ca fraierii, pina tirziu, in noaptea de simbata spre duminica, sa ne uitam in direct la superactiunea cu bataie si lovituri sub centura de la Romexpo, am ajuns la doua concluzii: 1) atractia uritului e puternica, am simtit-o pe pielea noastra, si 2) nu ne mai uitam, macar o vreme, la emisiunile cu si despre politicieni. Nu merita.
* Tirziu, in noapte, se baga in susul ecranului, la intervale tot mai mici, o banda cu textul "Rezultatul votului, in scurt timp, la Realitatea TV", si ne-am amintit ca, tot asa, cu doua decenii in urma, aparea din cind in cind crainicul de la TVRL, vopsit peste noapte, cu banderola tricolora la mina (vorba aia: la aceeasi mina cu care citea despre maretele realizari) si anunta ca in scurt timp se vor difuza secvente de la executia odiosului dictator si a sinistrei sale sotii. Oricum, cind ne-am dus la culcare, se numarasera jumatate din voturi, iar rezultatele partiale erau in favoarea lui Geoana; pesemne ca, pentru a nu mai fi filmat si bagat pe Internet, sa rida lumea de el, s-o fi dus in baie, singurel, sa strige la oglinda "Ieee, am cistigaaat! Iti multumesc, Mihaela, dragostea mea!".
* Am remarcat tot acolo, la Romexpo, ca printre toate urnele alea mari, care foloseau la definirea viitorului politic al PSD, se afla una roz, un roz scirbos, roz bombon. Dat fiind faptul ca Bombonel n-a candidat, banuim ca o fi fost pusa acolo ca sa-i faca placere domnului Vanghelie – mai ales ca a avut si o sustinere pe partea paranormala, nu cu violet, ci cu niste doamne conlocuitoare, pline de aur. Dar n-a tinut: pesemne ca ala era aur de trompeta.
* Ecaterina Andronescu, vicepresedinte PSD si poreclita Abramburica sau Ecaterinca, a spus ca "Tineretea lui Ponta va dinamiza partidul". Pe de alta parte, daca ne gindim ca, de fapt, s-au intors la putere vechii dinozauri scosi pe tusa, provizoriu, se poate spune ca batrinetea lui Iliescu va dinamita partidul.
* In fine, asta e, gata cu politica, gata cu circul. Intr-o cu totul alta ordine de idei, povestea mai zilele trecute un prieten care a locuit ceva vreme in Japonia ca statea de vorba cu sotia (care si ea a vizitat, anul trecut, aceeasi Japonie) si isi aminteau impreuna de restaurantele cu specific national, in care clientii se descalta la intrare. Vorbeau si i-a luminat o idee: cum ar fi daca s-ar deschide, de pilda in incinta unei gari romanesti mai de provincie, asa, un restaurant cu specific japonez? Imaginati-va ce atmosfera incarcata si parfumata ar fi inauntru, in restaurant, dupa ce s-ar descalta la intrare niste cetateni care au mers cu trenul toata noaptea, in picioare, cu ciorapii supraelastici sugrumati in gumari sau in tenisti de plastic!
* La un jurnal de prinz, la stirea despre o tentativa de sinucidere (nu politica), am auzit o duduie prezentatoare informindu-ne (n-am prins materialul de la inceput, deci nu stim cum au decurs evenimentele chiar pas cu pas) ca "sinucigasul sufera din cauza ranilor de la miini si picioare". Curios lucru, dar n-am prea inteles! Daca e sinucigas, inseamna ca a murit, nu? Pai, cum mai sufera el in cazul asta? Poate il dor si bataturile, nu? Poate sa sufere, cel mult, in cazurile de sinucidere politica. Chiar, unde s-o fi dus Mircea Geoana duminica dimineata, dupa anuntarea rezultatelor? La SPA, la Vintu? La soacra-sa, sa-i gateasca mincaruri cum doar ea stie sa faca? Treaba lui! Treaba noastra este sa va uram un Dragobete asa cum vi-l doriti – asta, in caz ca isi poate dori cineva un anumit model de Dragobete, o anumita marca!
