Iarna ca-n povestea povestilor

* Cioc-cioc-cioc! Hmm-hm! Permiteti? Daaa, noi sintem!… Cum "care voi"? Ce, deja ne-ati uitat? Ahaaa! De gluma? Da, stim! Deci, ne-am intors! Pe partea cealalta ne-am intors, fiindca n-am plecat nicaieri, am tinut televizorul inchis ca o nuca, n-am pornit aparatul nici macar la stiri… Hai, recunoastem, de vreo trei-patru ori tot l-am deschis, dar nu noi, nuuu! Pisica! A calcat pisica pe telecomanda, de fapt. Ce-ati intrebat? Nu, la "10 pentru Romania" nu ne-am uitat, ca am facut-o in alti ani si ne-am enervat. Da’ profitam de ocazie sa va-ntrebam noi ceva: au gasit-o pe Elodia? Inca nu? Mai e timp, ca de-abia a dat zapada…

* Clar, despre zapada vorbim, sa profitam de ea pina se topeste. Am prins imagini cu zapada la televizor, normal, ce credeati? Vine sezonul de aur, sezonul de prime pentru reporterii speciali. De-acum incolo, Catalin Radu Tanase, Adelin Petrisor, Cristian Zarescu si altii la fel ca ei vor transmite in direct din nametii pina la git, de linga utilajele de deszapezit inzapezite sau din mijlocul vreunei haite de lupi flaminzi (daca vreti, punem pariu ca la prima stire despre lupi, prezentatorul va utiliza traditionala expresie "lupi cruzi" – desigur, fiindca nu apucasera sa se coaca!). Si, absolut normal la aceasta perioada a anului, cu totii vor utiliza pina se roade in coate si genunchi traditionala formula de introducere "Iarna i-a prins nepregatiti pe edili". Treptat, treptat, stirile cu edili, nameti si intoxicatii cu monoxid de carbon vor lasa locul intoxicatiilor cu colinde de Craciun, asadar din nou ne vom satura, vom inchide televizoarele si vom deschide bidoanele.

* Am auzit intr-o zi, de curind, un reporter din asta care zicea ca "locuitorii din cartier au avut diverse ginduri la adresa celor care trebuiau sa curete zapada". Banuim ca se referise la acele ginduri bune de belsug si prosperitate care ne trec tuturor prin minte in prag de Sarbatori, la adresa celor dragi. In nici un caz la acele ginduri bune pe care le transforma in vorbe suporterii echipelor de fotbal, la adresa arbitrului care anuleaza un gol pe motiv de ofsaid.

* Tot de cind a dat ninsoarea peste tara am auzit si citit de citeva zeci de ori titluri de stiri "Iarna ca-n povesti", "Noapte ca-n povesti", "Iarna de basm". Lumea filmelor reprezinta (stiti bine asta) un nesecat izvor de inspiratie pentru cei care vorbesc despre urmariri ca-n filme sau despre secvente desprinse, parca, dintr-un film de groaza. Iata ca si lumea povestilor se arata a fi extrem de folositoare realizatorilor de stiri, pentru comparatiile cu iarna. Dintre materialele despre iarna ca-n povesti urmarite de noi in ultimele zile am recunoscut iute o iarna ca in povestea lui Greuceanu, o noapte ca aia din povestea caprei cu trei iezi, o iarna ca-n basmul cu Zmeul Zmeilor, doua ca in povestea fetitei cu chibriturile si, in citeva secvente difuzate la o ora tirzie, o iarna cam ca aia din povestea lui Ion Creanga, care incepe cu "Amu, cica era intr-un oras un edil…".

* Cind nu sint nameti, masini inzapezite, intoxicatii cu monoxid de carbon sau povesti, oamenii cumpara ca apucatii, de parca ar infuleca preparate de Craciun pina prin 2108. Supermarketurile sint pline, fiindca termitele de cumparatori se inghesuie, isi dau coate sa prinda, sa apuce, sa inhate, sa duca acasa. Am auzit o domnisoara reporter (care prezenta dintr-un supermarket ceva despre febra cumparaturilor de Craciun) spunind ca "Romanii pun in cos tot ce le cade din mina". Imediat, ne-am si imaginat niste romani care umbla prin supermarket atit de beti, incit le cad din mina toate cumparaturile (mai ales pahare de cristal, sticle cu bauturi fine, servicii de portelan etc), apoi aduna cioburile de pe jos cu farasul si le pun in cos. Scurtul nostru moment de imaginatie scapata din sfoara a fost intrerupt de aceeasi domnisoara, care s-a scuzat, zicind ca "pun in cos ce le cade in mina". Pe miine, ca tot ne-am intors!

Poate mai tineti minte ce va spuneam taman inainte de mica noastra absenta: am mai scos o carte – a treia, dupa "Vaca la bariera" (2003) si "Intoarcerea pungutei cu doi bani" (2005). O noua carte, un nou volum de povestiri umoristice: "Mersul Trenurilor", de Cip IESAN, cu coperta si ilustratii de Jup. Se afla in librarii si va asteapta cu filele deschise. 250 de pagini are ea si, in premiera, contine mini-romanul "Mersul Trenurilor" (roman diesel-electric), aflat sub semnul lozincii "Angajam personal. Sunati la gara."!