Caută 
5 MIN
* Ieri a fost o zi mare. Nu la modul propriu (nu se poate compara nici cu solstitiul de vara, nici cu 6 iunie 1944, considerata de istoricii militari ca fiind "Ziua cea mai lunga"), ci prin importanta sa: ziua alegerilor locale. Am stat de vorba, inainte de ieri, cu unul dintre primarii tarii noastre, pentru a afla cum a fost pregatit scrutinul. Un primar nici mare, nici mic, nici slab, nici gras, nici prost, nici destept, nici hot, nici cinstit (desi parea ca se cinstise inca de dimineata), domnul Ivan Ghelie:
– Da, decat ca mi-am schimbat numele de curand, ma chema Ivan Chelie, ceea ce nu-i adevarat, daca va uitati la parul meu des, cret si sarmos, care este pe cap.
– Domnule Ivan, vin alegerile: v-ati pregatit?
– Am camasa noua, roz, soacra-mea mi-a carpit ciorapii, am periat si costumul, ca vin aia, care este la televiziuni, sa filmeze pe la sectii…
– Ma refeream la sectia de votare din localitatea pe care o conduceti: e pregatita sa primeasca alegatori?
– Si alegatori, si reporteri de televiziune, chiar si inalte personalitati care se va intampla pe la noi. Cu paine si sare care este ii primim pe toti!
– In numele ospitalitatii romanesti traditionale, nu?
– Paine si sare, poate si niste mustar, daca este, ca altceva nu mai este, nu ne-a mai ramas dupa inundatii si campania electorala.
* * *
– A decurs civilizat campania? Intreb, fiindca am vazut intr-o cabina caricatura unui candidat, desenat pe perete, cu nasul lung. Nu stiati ca e interzis?
– Nu exista, aratati-mi! Aia? Aia nu-i caricatura de candidat, ala-i un desen facut de Gica, la betie. Cand se imbata, mazgaleste tot felul de porcarii pe pereti.
– In cabina de vot?
– Matale crezi ca am chemat mesteri, le-am dat bani si le-am zis "Faceti voi niste cabine frumoase anume de vot, sa le folosim acum, apoi sa le tinem in pod sa se prafuiasca pana la urmatoarea votare!", nu?
– Dar ce sint?
– Latrine! Da’ curate, vedeti! Eu am si bufetul din comuna, care este un fel de, ii pot spune asa, pol cultural al localitatii, organizam acolo evenimente. Satenii mai batrani l-au botezat Romexpo…
– De ce?
– Fiindca pe raftul care este in fund sta sticlele de rom ca la expozitie, e expozitie de rom. Facem acolo si Revelionul. Deci e dever mare, lume multa, oamenii vin, consuma, apoi merge la veceele care este in dos. La votare e interzis consumul de bauturi, deci am zis ca sa inchid localul inca de aseara, am luat niste oameni, care cu funii, care cu carca, am saltat edificiile si le-am adus la primarie, le-a spalat Maricica si le-a pus hartie creponata…
– Practic, ati rezolvat dintr-o miscare problema cabinelor de votare.
– Inca nu de tot: daca deschideti usa de la cabina aia, din colt, il vedeti pe Gica, care este in ea si doarme de ieri acolo, ca a luat leafa. Pina la alegeri se trezeste.
* * *
– Aveti urne?
– Alea sunt de la un betivan care facea scandal si mi-a dat cu grebla in frunte…
– Urne, nu urme! Urne, in care alegatorii sa bage buletinele de vot.
– Adica cutii? Cutii dintr-alea, impodobite si cu despicatura in ele, ca la pusculita, avem, da! Una e de la televizorul meu, alta de la frigiderul lui socru-meu. Invelite cu creponata, care a ramas de la cabine, si sigilate cu plastilina.
– Totusi, nu trebuie un sigiliu oficial?
– Credeti ca se uita careva? Pun un gogoloi de plastilina si sigilez cu un ban, ca are stema pe el. Ce e mai oficial decat stema care este pe bani?
– In fine, treaba dumneavoastra… Vreau sa va mai intreb ceva, inainte de alegeri: ce si-ar dori localnicii din comuna? Banuiesc ca ati luat pulsul societatii.
– Am luat pulsul, le-am luat si tensiunea la ai mai batrini… Ce-si doresc ei? Pai, Gica isi doreste bautura multa, Ilie isi doreste o vaca, Fanel isi doreste o drujba noua, Matache isi doreste sa n-o mai vada pe soacra-sa…
– Nu ce-si doreste fiecare, ca ne-apuca alegerile. In general, adica ce si-ar dori ei de la cel care va deveni primar al localitatii.
– Asta n-am de unde sti, dar am amenajat o fantana a dorintelor. Cine vrea, vine, arunca un ban, isi pune dorinta care este in sufletul lui si asteapta, sa vada daca se indeplineste…
* * *
– Cum ati realizat asa ceva?
– Pai, aveam fantana in curte la bufet, care nimeni nu bea din ea, ca nu-i nimeni fraier sa serveasca apa din fantana, cand are sortimente care este inauntru, plus minerala cu bule pentru sprit. Unii clienti au la ei decit un ban, cand intra, sa-l arunce si sa-si puna dorinta ca fata de la bar sa dea pe datorie, pe caiet, cu banii la leafa, pensie sau vanzarea porcului. Asta se indeplineste. In rest, de cind cu campania electorala, nu cred ca isi doreste lumea ceva anume, in sensul care este. As zice ca chiar dimpotriva!
– Cum adica, dimpotriva?
– Adica decat ca, daca si-ar dori realimente…
– Si-ar dori cum?
– Realimente! Adica, daca si-ar dori pe bune un anume primar, ar arunca toti bani acolo, chiar si bancnote, ca-i da plastic si nu se inmoaie. Cind colo, cineva a furat tot ce se adunase in fantana! Da’ nu aflu eu cine-i nesimtitul?
