Caută 
3 MIN
* E iarna si este marti. O zi cam stupida din saptamana si o perioada cam stupida din iarna, adica nu e cu sarbatori, cu cadouri, cu mese pline. O perioada in care toti romanii ramasi fara nici un ban la inceput de an (n-am gasit alta rima), dupa prima factura mai zdravana, se gandesc, inevitabil, la primavara care asteapta sa iasa de sub zapada. E o perioada in care putinele evenimente nu prea izbutesc sa insenineze sufletele, ci, mai degraba, sa le invenineze, cum se va intampla la mormantul lui Ceausescu, pe 26 ianuarie, ca in fiecare an, cand nostalgicii (din fericire, tot mai putini) se aduna sa cante Internationala si sa laude epoca de aur de trompeta…
* Ca tot veni vorba despre asta, am vazut in cadrul unei emisiuni de week-end o doamna, specialista in probleme de nutritie, care spunea ca regimul alimentar de pe vremea fostului regim comunist nealimentar era mai sanatos si, partial, am fost de acord cu dansa: pe vremea aia nu erau saorme cu de toate, preparate de fast-food, mezeluri cu chimicale (ca nu se prea gaseau mezeluri, in general), iar soia din salamurile odioase si sinistre (care devenise, la inceputul anilor ’90, un important argument in lupta politica – poate ca mai tineti minte traditionalul "Asta n-a stat aici, in tara, sa manance salam cu soia! Huuooo!") este, astazi, un produs trendy, indragit de toti vegetarienii. Avem pe undeva senzatia ca, daca in anii ’80 s-ar fi dat poporului alimentele la moda de astazi, cele considerate sanatoase (apa plata cu lamaie, salate, paine integrala, paste din grau dur, snitele din soia etc.), lumea n-ar fi iesit in strada in decembrie 1989, ci mult mai devreme.
* Pina pe 26 ale lunii mai e si 24 ianuarie, sarbatoarea Micii Uniri, care se lasa, in fiecare an, cu traditionalele hore de la Iasi si Focsani, cand se transmit imagini la televizor din care se observa foarte bine ca prea putini dintre politicienii prezenti stiu versurile Horei Unirii (altfel ar fi daca s-ar canta "Pusca si cureaua lata", de exemplu). Intre noi fie vorba, Moldova a pierdut cam multe cu Unirea asta, fiindca grosul a ajuns, cum era si de asteptat, la Bucuresti. Asa se face ca am devenit noi defavorizatii Romaniei si asa se face ca, anual, ca un fel de compensatie, iesenii primesc hora, spectacole in aer liber (care pica, daca e prea ger) si ocazia de a-i huidui pe oamenii politici care au tupeul sa se prezinte electoratului.
* Fiecare adunare dintr-asta, de socializare in grupuri mari, ofera si alte ocazii: de pilda, ocazia de a lua de la cei din jur macar un virus. Duminica, pe la pranz, s-a povestit la televizor despre un nou virus, mult mai periculos, care a inceput, deja, sa-si faca mendrele prin tara, profitand si de vremea mai blanda. Totusi, nu prea credem ca romanii ar avea motive sa se teama: nu-i mult de cand s-au ispravit Sarbatorile de iarna (pe stil nou si vechi), iar din trupurile multora inca nu s-au dus chiar de tot dezinfectantele consumate pana dupa Sfantul Ioan. De fapt, cu riscul de a ne repeta, ne miram ca, pana la vremea asta, nu s-a pomenit, la televizor, despre un nou val de ciroze, in loc de viroze. O Hora a Unirii placuta va dorim!
