Nasul fara tren

* Daca televiziunile astea, informative, din zilele noastre, ar fi prins inceputul anilor ’90, mii de reporteri ar fi avut o piine de mincat pe partea politica, vorba comentatorilor de meciuri. Cite partide parlamentare avem acum? Pai, vreo patru, ca patru rindunici: doua mari si doua mici. Poate va amintiti cite specii politice aveam in tara, prin 1990, inainte de primele alegeri din 20 mai: oho! Ne amintim si acum ceasurile pierdute urmarind la televizor (un mic Sport, alb-negru, cu antena dintr-o sirma intinsa prin casa si fixata pe biblioteca, sa se vada cit mai putin puricos) dezbaterile din CPUN, de exemplu. Daca nu ne inselam, existau macar o suta de formatiuni politice. Ginditi-va cum ar fi fost ca fiecare asemenea partidut sa fi organizat congres cu alegeri interne, iar televiziunile sa fi transmis, ore intregi, in direct, discursurile, votarea, numararea voturilor, declaratiile ulterioare si tigara de dupa, fumata de cistigator! Dintre acele specii politice, multe erau pe cale de disparitie inca din nascare, asadar s-au stins, fiind inghitite de animale mai mari, de prada…

* Dupa cum spuneam, am ramas cu doar patru rindunici pe gard. S-ar putea crede ca selectia naturala si-a spus cuvintul si ca politicienii ramasi sint cei mai buni, mai drepti si mai viteji. Daca lasam gluma si fanteziile, ne dam seama ca, de fapt, nu prea ai de unde alege. Ne gindeam ca e an electoral si ca deja au inceput declaratiile de "ba pe-a ma-tii"; in contextul actual, pentru un politician roman, singura cale de a ajunge la inima (mintea nu se pune!) electoratului telespectator prin definitie este: 1) sa detina si sa ofere la ore de maxima audienta informatii inedite despre Elodia; 2) sa nu confunde cumva, in cadrul vreunei dezbateri televizate, pe Simona Sensual cu Sexy Braileanca, pe Nikita cu Naomy, pe Tolea cu Piticul-porno sau pe Magda Ciumac cu Ogica; 3) sa participe la emisiunile de divertisment, sa danseze pentru tine, sa cinte la karaoke "O-la-la", sa sparga polistiren cu capul si sa cada in bazinul cu apa, sa treaca testul de fidelitate si sa nu fie tradat in dragoste etc.; 4) sa fie dragut si sa vorbeasca mult, despre orice. Crin Antonescu a fost extrem de prezent pe micile ecrane, in ultima vreme. Anul trecut sau acum doi ani chiar ne speriasem ca s-a stricat ceva si s-a blocat imaginea (la televiziunea digitala se mai intimpla!), fiindca vedeam doar crini pe la dezbaterile de dimineata. Daca n-am facut-o atunci, o facem acum: ne intrebam cine il platea pe el (si pe altii ca el, fara numar!) pentru orele de prestat pe micul ecran? Cind vedem un parlamentar la televizor, in timpul programului de lucru, cum isi da cu parerea in direct, e clar ca omul respectiv nu poate fi, simultan, si la Parlament, sa munceasca pentru banii aia multi, pe care ii ia de la noi, nu?

* Ieri, pe la unspe si ceva, ne uitam pe RealitateaTV, unde se transmitea de la Gara de Nord: discutii aprinse, pe tema disponibilizarilor din CFR, scandal, panarama, datorii, jaf etc. Titlul era "Trenul suiera a criza", iar la un moment dat a aparut scris pe ecran "cea mai mare problema este cu CFR Marfa". Asta ne-a amintit de rolul si importanta CFR Marfa pe vremea raposatelor guvernari, cind ziarele care scriau bine (si laudau ouale, in loc sa le numere) primeau cadouri sub forma de reclame platite la diverse chestii, printre care CFR Marfa. Se pare ca reclama aia n-a prea folosit. In emisiune s-a bagat si Sica Orban, ex-ministru, dar am inchis sonorul si i-am taiat macaroana, ca prea des a fost la televizor in ultima vreme!

* In alta ordine de idei: am vazut pe la teleshopping fotoliu-canapea si mixer pentru legume care macina si cafeaua, etajera cu rafturi care se transforma in dulapior de pantofi sau aeroterma care e si umidificator de incapere. Deci, pe timp de criza, produsele astea, de tip "2 in 1", par mai avantajoase. Sa aveti mare grija, ca se apropie Pastele: nu cumva sa va pomeniti cu un miel "2 in 1", adica sa gasiti in el si vreo pisica!