NATO cu dar

* Poate ca v-ati fi asteptat sa o intindem cu summitul NATO. Ei, bine, nu. Ne-am uitat, ce-i drept, la televizor, la aproape toata panarama. Deocamdata, nu s-a ispravit, asadar preferam sa se termine, pentru a ne putea da cu parerea:

* Banuim ca mai stiti si dumneavoastra cum e pe la – de exemplu – cite o nunta, o petrecere, o cumatrie, ceva. La inceput, totul pare tare frumos, barbatii sint barbieriti, hainele sint calcate, camasile sint albe, pantofii sint frumos lustruiti, cravatele se afla la locul lor, perfect legate etc. In paralel, cucoanele sint coafate, rochiile lucioase cad la fel de bine cum le-a facut croitoreasa, copiii sint imbracati in hainele cele mai frumoase si inca se mai gindesc la amenintarea „Daca nu esti cuminte, cureaua te pindeste cind ajungem acasa, derbedeule, ca nu mai pupi tu bicicleta anul asta!". Gazdele sint primitoare si rumene in obraji, platourile sint frumos aranjate, sticlele de bere, vin, spirle diverse, au fost sterse de praf si asteapta cu rabdare sa le vina rindul, farfuriile lucesc, citeva baloane si ghirlande colorate atirna, vesele, prin colturi, legate de tevile de la calorifer, de lustra sau de galeria de la perdele – stiti si dumneavoastra, cu siguranta, cum arata atmosfera pe la inceputul actiunii. Toti isi aprind tigarile fine, se fumeaza in bucatarie sau pe balcon, se fac prezentari (cind este cazul), se socializeaza in grupulete la inceput mici, apoi din ce in ce mai mari. Muzica e in surdina, televizorul sta inchis. Astea toate, dupa cum spuneam, se petrec, de obicei, in prima ora…

* In ultima ora, situatia se prezinta putin diferit, sa zicem asa: barbatii sint buhaiti, cu o umbra de barba crescuta neregulamentar, hainele le sint botite (pe alocuri, se mai pot vedea si nasturi descheiati la prohab, ramasi asa de cind posesorii lor au iesit ultima data de la baie), camasile au capatat pe piept diverse pete de culori variate (in functie de cit de rose sau de puterea-ursului a fost vinul gazdei), pantofii (unii, descheiati, pe motiv ca s-au facut dintr-o data mici!) poarta urme de calcaturi (de la dans, pesemne), iar nodurile cravatelor se afla la jumatatea distantei dintre git si buric. In paralel, sarmalutele de pe capul cucoanelor s-au cam lasat, rimelul s-a mai dus, rochiile lucioase cad la fel de prost cum le-a facut croitoreasa, copiii au disparut (dupa ce au stat ascunsi sub masa si au facut glume specifice virstei lor fragede: cea mai raspindita gluma, pe care am facut-o si noi cind eram mici, la virsta sotiilor nevinovate, este aia cu legatul sireturilor mesenilor unul de altul, ca respectivii sa se impiedice, sa cada si sa-si rupa nasul cind se ridica de la masa!), uitind cu desavirsire de promisiunile facute parintilor si chiar de bicicleta. Gazdele nu mai par defel primitoare; de fapt, nu prea mai par in nici un fel, cel mult impacate cu soarta, dupa ce au epuizat intreg stocul de aluzii. Chiar daca doamna gazda s-a dus de trei ori in debara si si-a sunat sotul pe mobil, iar acesta s-a prefacut surprins si a raspuns „Cum, sa vin urgent la ora asta?", singura reactie a musafirilor a fost sa mai caute vreo sticla plina prin sertare. Farfuriile sint lucioase, orice urma de sos a fost luata cu bucatele de piine, baloanele au fost sparte cu tigara, ghirlandele au disparut (la fel ca galeria de la perdele), unii vineaza prin scrumiere chistoace mai mari, televizorul racneste intr-un colt, la fel ca oaspetii strinsi in fata sa, care se injura de la politica, muzica a tacut de cind cumatrul Janica, ametit, s-a impiedicat in fire si a dat jos boxele de pe sifonier (care au cazut pe masa, una in piftie iar cealalta in tort) etc. Astea toate, dupa cum spuneam, se petrec, de obicei, in ultima ora…

* Iata de ce revenim la cele pomenite sus de tot, in legatura cu summitul NATO. De-abia a inceput, iar la inceput pare frumos. Sa vedem cum se termina si dupa aia mai vorbim.