Ploaie de stele degeaba

* N-are rost sa va mai povestim si noi ce s-a mai intimplat la nivelul politicii romanesti, fiindca ar trebui sa ne aplecam prea mult pentru a ajunge la acel nivel, un nivel mai degraba subteran. N-are rost sa va mai spunem si noi ce s-a mai intimplat prin Palatul Parlamentului, de pilda, fiindca am vazut miercuri, la televizor, in direct (pe Realitatea TV, mai exact) atitea luminate fete de vrednici alesi, incit nici n-am mai putut minca de emotie. Urnele alea doua, una alba si una neagra, in care parlamentarii nostri si-au bagat bilutele din nas, ne-au sugerat un crematoriu cu urne in care zace cenusa unor rapsate sperante. Asta este, astia-s alesii, cu ei defilam prin fata UE. Corb la corb nu scoate ochii cu bilele de votare! Mai bine sa nu va mai stricam inceputul de week-end…

* Ieri stateam si ne uitam la televizor intr-o doara, ca se transmiteau imagini tot de pe la Jocurile Olimpice, si ne-am gindit ca pe multi romani ii doare taman la undeva de medalii si de rezultate. Avem convingerea ca pe undeva, prin Romanica noastra, deja s-a purtat macar o data pina acum dialogul: „Beijing?"… „Beau jing, daca dai unul!".

* La televizor ni s-a tot povestit in ultimele zile despre ploaia de stele (despre Perseide, ca sa le zicem asa), pe care am fost sfatuiti sa o admiram. Am iesit noi pe terasa, sus, ne-am invirtit, ne-am holbat, ne-am zgiit, una-alta, dar pesemne ca era prea multa lumina la noi in cartier, fiindca n-am vazut sa cada nici o stea. Nici macar Steaua n-a cazut, ci dimpotriva: a facut egal in deplasare!

* Si, intre noi fie vorba, parca tare mare brinza ar fi fost daca vedeam stele cazatoare. Oricum, chestia aia cu pusul unui dorinte cind vezi o stea cazind, pe motiv ca se indeplineste, nu-i valabila: am mai prins noi tot asa o ploaie de stele, cu vreo doi ani in urma, ne-am pus un set intreg de dorinte, dar vedeti si dumneavoastra ca toata clasa noastra politica a ramas cam aceeasi, n-au scazut preturile, gazul s-a scumpit in continuare, in lume se isca mereu razboaie, pe Elodia tot n-au gasit-o, iar noi n-am candidat la presedintie (glumeam!).

* In alta ordine de idei, am aflat ca o echipa de cercetatori americani (da, desigur, aceiasi eterni si anonimi cercetatori americani!) a obtinut un sin realizat in laborator din celule vii prelevate dintr-o ureche de purcel. Tita astfel obtinuta poate fi transplantata oricarei doamne sau domnisoare care se simte oarecum frustrata de faptul ca nu poate intra in camera cu macar o secunda mai tirziu decit sinii sai si care nu doreste implant de silicon. Reusita americanilor e interesanta, nu zicem nu, dar poate ca o fi buna la ei acasa, in Americania lor, sa-si faca tite din hamburgeri si din hot-dogi; la noi, acum, cind au ramas cam patru luni pina la Craciun, descoperirea americanilor ar trezi foarte mare interes daca ar fi taman pe invers. Cu siguranta, fiecare gospodina romanca din mediul rural si-ar da cu bucurie niste celule vii din sini daca ar sti ca se poate obtine din ele, in laborator, un purcel de dimensiuni medii, asa, cit de umplut cu el cotetul. Purcel din care ies diverse preparate pe care oamenii muncii de-abia asteapta sa le consume in acest week-end, frumos mestesugite la gratar, cu mustar. Pofta buna!