Poc-poc-poc!

* Poc-poc-poc, a inceput: toti s-au pus iar pe batut! Poc-poc-poc pe linga bloc. Nu e poc de pocnitori, nu sint nici colindatori: locatarii bat covoare in ajun de sarbatoare! Altfel spus, de la Paste incoace am avut parte de putina liniste, care a fost si nu mai este, pe motiv de Craciun care se apropie. Pastele si Craciunul, cele doua mari sarbatori, tot atitea ocazii (doua, adica) pentru ca romanii sa coboare curatenia din pod. Asta este doar o exprimare, asa: sa nu credeti ca podul unei case murdare ar putea fi curat; dimpotriva, acolo se arunca, de obicei, ciuveiele, gioarsele, ca niste chemari adresate sobolanilor din cartier. Fotolii vechi si desfundate, saniute rupte, ghete desperecheate, ciorapi desperecheati si lipiciosi, biciclete stricate, damigene sparte, toale putrezite si alte asemenea obiecte de valoare, amintiri dragi, de care omul cu nici un chip nu s-ar putea desparti. Scuzati paranteza. Dupa cum spuneam, Pastele si Craciunul reprezinta cele doua importante momente ale anului, cind locatarii de la bloc, de pe strada, din cartier, din oras, din judet, din tara, fac coada la bara de batut covoare, se aduna acolo cu zestrea facuta sul, cu perii aspre si lighene cu apa si otet. Se fac inscrieri la rind ca odinioara, la pravalie, cind se bagau pipote, portocale, ness sau sardele albaneze, se isca scandaluri pe motiv de bagat in fata, unii se mai pocnesc prieteneste, pina la singe, cu batatoarele peste ceafa, e aglomeratie mare si multa veselie. Iar acum, in plus, e si zapada, spre marea bucurie a celor care sint de parere ca nimic nu curata mai bine decit zapada un covor jegos – fiindca asa au invatat ei de la strabunelu’, pe vremea caruia nu existau solutii de curatat. In fine, faptul in sine arunca o lumina complet defavorabila asupra curateniei din casele multora, care simt nevoia sa stringa mizeria doar de doua ori pe an. Noi, cel putin, cind vedem o pata, o murdarie, o mizerie, o ceva pe jos, vreun par de pisica, o graunta cit de mica, o inlaturam indiferent de fila din calendar si nu asteptam Sfintul Pafnutie ca sa dam cu mopul prin bucatarie.

* A propos de sosete lipicioase: alaltaieri am revazut un film care ne-a placut noua mult, "Salvati soldatul Ryan". Este acolo o faza cu rangerii care vroiau sa arunce in aer un tanc german Tiger, asadar si-au scos sosetele, le-au umplut cu TNT, le-au pus fitil, le-au legat la gura, apoi le-au uns din belsug cu vaselina, ca sa se poata lipi de blindajul panzerului. Asta ne-a amintit noua de un coleg din armata, de acum vreo 21 de ani, care n-ar fi avut nevoie de vaselina ca sa-si lipeasca sosetele de tanc, de tavan, de orice. Singura problema ar fi fost cu dezlipitul lor de pe picioare, chestie dificila fara inmuiere prealabila sau spaclu.

* Am auzit la un jurnal de stiri ca situatia suplimentelor banesti de Craciun (numite sugestiv "bani de porc") e cam nu tocmai satisfacatoare, singura veste buna data salariatilor romani fiind aceea ca, daca nu vor primi bani in plus, macar nu li se va fura ceasul de la mina. Pina atunci, spunem ca ne pare cam imoral sa prezinti unei natiuni de cetateni aflati in post, cetateni care merg cu motor pe baza de fripturi de cartofi, cotlete de fasole, costite de varza sau floricele de porumb, imagini cu taierea porcului prin diverse localitati pastratoare de datini stravechi, pirlirea lui, consumul in comun al soriciului – crant-crant! – umplerea cirnatilor, fabricarea raciturilor si alte asemenea porcarii, operatiuni a caror vizionare risca sa produca inundatii in casele romanilor, de la gurile care lasa apa.

* O veste buna acum, la sfirsit de an: am vazut la televizor ca a crescut numarul de posete si umbrele de dama pe cap de locuitor! Asta e bine, e minunat! Mai exact, am vazut asta intr-o secventa mica-mica din "Tradati in dragoste" sau "Test de fidelitate", nu mai tinem minte chiar exact. Era secventa in care nevasta isi prinde barbatul in flagrant, cu amanta de toarta, asadar ii pocneste pe amindoi peste crestet, de mai multe ori, cu poseta si umbrela.

Anunt pentru tara si poporul care citeste:

Poate mai tineti minte ce spuneam taman inainte de mica noastra absenta: am mai scos o carte – a treia, dupa „Vaca la bariera" (2003) si „Intoarcerea pungutei cu doi bani" (2005). O noua carte, un nou volum de povestiri umoristice: „Mersul Trenurilor", de Cip IESAN, cu coperta si ilustratii de Jup. Se afla in librarii si va asteapta cu filele deschise. 250 de pagini are ea si, in premiera, contine mini-romanul „Mersul Trenurilor" (roman diesel-electric), aflat sub semnul lozincii „Angajam personal. Sunati la gara."!