Psihologie si transport in comun

* Pina de curind stiam ca, in general, se poate afla caracterul omului dupa mers, dupa cautatura, dupa culoarea hainelor, dupa felul in care isi toceste talpile incaltarilor (pe scurt, dupa vorba, dupa port), dupa tipul desenelor pe care le face, absent, cind vorbeste la telefon etc. Toate astea, dupa cum spuneam, pina mai de curind, cind am citit pe Internet rezultatele unui nou studiu, al unor psihologi britanici: cica putem ghici felul de a fi al semenilor si in functie de locul pe care acestia tind sa il ocupe in autobuz! Avind informatia proaspat sadita in minte, am pornit la drum, cu primul mijloc de transport in comun…

* Citisem articolele despre studiul cu pricina de citeva ori, asadar stiam pe de rost ca, de obicei, "in spatele autobuzului se aseaza nelinistitii cu sufletul rebel, cei gata sa conteste totul si orice, pentru a evalua situatia". In spatele autobuzului nostru erau doi mesteri foarte linistiti, care carau niste tevi de cupru si o geanta cu scule; la prima statie au urcat si niste pui de bogdaproste, cu turturi atirnind din nari, care chiar au evaluat din ochi situatia. Nu stim cit de rebel era sufletul mesterilor, dar suflul lor traznea a cocirt baut de la prima ora pe stomacul gol.

* Conform aceluiasi studiu, "in fata se aseaza optimistii care privesc spre viitor, animale sociale prin excelenta". Animalele sociale din autobuzul nostru erau doua babe urcate direct pe usa de coborire din fata si un veteran de razboi cu insigne. Habar n-aveam cit erau de optimisti respectivii calatori, dar in zona putea de traznea a naftalina de la paltoanele vechi…

* Pina la statia urmatoare ne-am amintit ca "la mijlocul autobuzului se aduna spiritele independente si solitare, care aleg zona pentru a controla orice miscare". Intr-adevar: acolo se aflau spiritele independente ale controlorilor, care tocmai isi pusesera ecusoanele. Fiind zona cea mai indepartata de usi, mirosea romantic a deodorant dat peste transpiratie. Cind au cerut biletele, alte spirite independente, situate, normal, prin aceeasi parte a autobuzului, si-au schimbat brusc caracterul, transformindu-se in suflete rebele sau in optimisti (jumi-juma) si inghesuindu-se spre spate si spre fata, spre usi. La statia urmatoare au coborit; nu de altceva (ca n-ar fi avut bilet, de pilda), ci fiindca mai mult ca sigur se grabeau; in locul lor au urcat sase conlocuitori temeinic ebrietati de bucurie, care tocmai scosesera din maternitate o ruda lehuza cu puradelul aferent. S-au asezat in zona rebelilor (mesterii gata sa conteste totul coborisera cu tot cu tevile de cupru, geanta de scule si damful de cocirt, iar nelinistitii pui de bogdaproste mucosi fusesera scosi cu suturi de controlori): pe independentii de la mijloc i-a taiat brusc optimismul, stringindu-se in fata cu miinile tinute pe buzunare.

* Am coborit cu multe sentimente contradictorii impletindu-se nu prea armonios; dintre ele, cel mai puternic era sentimentul ca studiul psihologilor britanici se aplica doar la autobuzele lor supraetajate si cu volanul pe partea dreapta.