Stelian Ciuvica sau Mugur Ogica?

* In ultimele zile ne-a cam venit de la stomac din cauza televizorului. Ne-am saturat! Ce-i prea mult in troaca, nici porcul nu maninca, si ce-i prea mult pe micul ecran, nici noi – care am capatat, de-a lungul vremii, o bogata experienta si niste ochi tabaciti pe dinauntru, capabili sa priveasca multe – nu mai suportam. Cind eram mici, ne-au dus cu clasa la circ: ni s-a parut groaznic acolo, incepind cu animalele chinuite si terminind cu glumele timpite ale clownilor sau smecheriile fisiite ale scamatorilor. Nici azi nu ne place circul, dar in ultima vreme doar de el avem parte. Nu ne referim aici la anumite televiziuni, anumiti oameni, anumiti invitati si anumite laptopuri – la care nu ne-am uita, nici macar daca am fi naufragiati pe o insula pustie si n-am prinde decit acele posturi. Ne referim la panta asta pe care au apucat-o, de la o bucata de vreme, multe televiziuni – inclusiv dintre cele pe care le consideram onorabile. Ni se pare ca nu mai exista prea mare diferenta intre o noapte de panarama cu interventii telefonice in direct, spirite incinse, strigate de "Ma-ta, vaco!", bagari in tomberoane si in alte locuri, pe tema disparitiei Elodiei, si o dezbatere televizata cu interventii telefonice in direct, spirite incinse etc. pe tema arestarii lui Becali, de exemplu. Am ajuns sa nu mai facem nici o diferenta intre Ogica si Ciuvica – ambii fiind la fel de experti, detinatori ai unor secrete de neinteles. Iar diferenta dintre Magda Ciumac si Lucian Bolcas, cel putin pentru noi, a devenit una de culoare a parului. De un exemplu, am ajuns sa nu ne mai putem uita la RealitateaTV (post pe care il credeam onorabil) mai mult de jumatate de ceas pe zi. Cind ai de umplut o intreaga dimineata, o dupa-amiaza si o seara (fara sa bagi filme, meciuri, muzica etc.), ce folosesti? Normal, umplutura! Si asta va ziceam la inceput: ne-am saturat de umplutura, de ciltii, paiele si bucile de cinepa cu care se umfla programele televiziunilor informative, devenite deformative. Inchipuiti-va o perna infoiata, plina cu pene: pare mare, dar daca te lasi putin pe ea, imediat se tufleste.

* Exista si lucruri bune care pot fi aflate de la televizor: de exemplu, am putut vedea intr-una din zilele trecute, aflat in plina actiune, scannerul pentru camioane cu care romanii au luat cel mai mare premiu la Salonul Mondial de Inventica de la Geneva.  Era foarte interesant: aparatul, asezat pe o platforma mobila, scana autocamionul, iar pe un ecran se vedea totul, toata marfa, toate componentele, astfel incit se afla pina si ce motorina a supt de la maica-sa, cind era camionas. Pare frumos in teorie si la televizor, dar problema e cu practica: dupa ce acest Roboscan va arata pe ecran stivele de cartuse de tigari de contrabanda, cutiile cu droguri si multe altele, se va gasi cineva care sa-i fure o piesa sau sa-i umble la butoane si sa-l strice, pentru ca toata lumea sa fie din nou multumita, iar treburile sa-si urmeze, netulburate, cursul lor firesc.

* Oricum, este vorba despre o inventie tare, cu aplicatii concrete, vizibile din prima pe ecran. Ni se pare ca e o mare evolutie, daca ne gindim la masinile timpului, aparatele de citit gindurile, pastilele de nemurire, aparatele de teleportat gaini sau dispozitivele de tip perpetuum mobile functionind cu lemne, pe care le inventeaza, de obicei, unii compatrioti. Desigur, nu e o inventie la fel de tare si la fel de folositoare publicului larg ca resourile din caramida, capurile de sifon de montat pe sticlele goale din pet (polietilen tereftalat), aparatele casnice de facut tuica, suporturile pentru creioane din pachete goale de tigari, CD-urile atirnate la oglinda retrovizoare ori posturile de televiziune care bat cimpii toata ziua.

* Ca tot veni vorba: speram sa fie destul de cald in week-end, ca si dumneavoastra sa puteti bate cimpii la modul propriu, sa bateti cimpii, pajistile si poienitele. Distractie placuta si nu lasati deseuri in urma!