Text cu porcarii

* In fiecare an, inainte de Pasti, romanii sint cuprinsi de „febra mielului". Pare normal ca acum, cu doar trei saptamini inainte de Craciun, cetatenii patriei sa fie cuprinsi de febra porcului. Exista, din pacate, si zone in care romanii sint cuprinsi de febra pasarilor, dupa ce in gospodariile lor s-au depistat noi focare de gripa aviara. Nu la ei ne referim. Pentru alti cetateni ai patriei, febra va fi, mai degraba, una a fasolei si a cartofilor: unii vor taia, in loc de porc, alte produse simbolizind Sarbatorile – de un exemplu, globurile de pom sau beteala. Deja se aude cintecul de lebada al porcilor…

* Mai multe regii de stat si firme private din tara au oferit angajatilor un supliment banesc, cunoscut printre prieteni cu porecla „prima de porc". Citiva dintre angajati au inteles gresit destinatia sumei si, dupa ce au primit suma, au ajuns acasa a treia zi spre dimineata, beti ca porcii.

* Vazind ca peste tot, pe la toate combinatele si la toti crescatorii particulari, kilogramul de porc viu este cel mai ieftin, dl. Ermurache Pleoapa a cerut la macelarie jumatate de picior de porc viu, zece metri de mate de porc viu si un cap de porc viu pentru racituri.

* La iarmarocul din Sculeri-Matriterii Noi, un batrin pitoresc, imbracat cu caciula de fes brumariu si o sarica mitoasa din blana de fis, vindea avantajos porci din rasa „voiajor romanesc". Vazindu-ne mirati, batrinul ne-a raspuns ca sint porci dresati, care sar gardul si vin acasa de fiecare data dupa ce ii vinde.

* A venit un val de frig. Inainte de valul asta de frig, am urmarit la televizor niste secvente filmate pe o sosea. Cel putin asa zicea un nene, ca aia e sosea, dar la fel de bine (de bine, vorba vine!) putea sa fie, in imaginile alea, o capra, un Airbus, un ion care se dezexcita, un parlamentar prins cu pantalonii in vine, o sedinta a asociatiei de locatari „Abnegatia" sau un tub cu strugurel de buze. Putea, fiindca era ceata si nu se vedea decit un ecran alb laptos. Banuim ca, pe de-o parte, e foarte usor pentru echipele de televiziune sa transmita imagini din ceata: duduia reporter (sau duduiul, ca nici nu se mai vede sexul) nu trebuie sa-si aranjeze parul, sa se pudreze sau sa se rujeze, chiar poate transmite in pijama. Nici cameramanul nu prea are treaba: poate acoperi obiectivul camerei cu o coala alba de hirtie, pe care sa scrie, dupa aia, o cerere de avans din leafa. Grea este sarcina pe care si-o asuma cei care chiar vor sa filmeze pe bune; ne gindim la riscul ca, daca e prea groasa ceata, cameramanul de la Pro TV, de exemplu, sa o filmeze din greseala pe duduia reporter de la Antena1, de pilda, care sa transmita, tot din greseala, pentru Prima, tot de un exemplu.

* Nu ii intelegem defel pe cei (70 de mii, au zis la televizor) care se inghesuie, se calca in picioare, sa caste gura la un brad inalt si frumos impodobit. Cum a fost la Bucuresti, cu bradul Millenium. Si nici altceva nu prea intelegem: cam de fiecare data cind iesim din casa sa mergem undeva, oriunde, trecem prin parc. Un parc celebru, unde sint adusi elevi cu clasa sa caste gura la Teiul lui Eminescu. In parcul acesta celebru exista multi brazi mari, frumosi si stufosi, cu radacinile bine infipte in pamintul statului. Ce nu intelegem noi este de ce, cam in fiecare iarna, se aduce din alta parte un alt brad, care se impopotoneaza festiv, ca la nunta, si se aseaza la cinci metri de brazii vii.

* Incheiem tot in nota porcoasa: am urmarit cu groaza la televizor un material vesel ca forma, dar trist ca fond, despre niste sateni care au asasinat miseleste si intr-o maniera total neeuropeana un purcel, apoi au inceput sa-l pirleasca sub privirile pofticioase ale telespectatorilor. Atunci ne-am gindit la filmele americane, unde scrie la sfirsit ca „in timpul filmarilor nici un animal n-a fost ucis sau vatamat". Ramine de vazut care vor fi preturile in perioada chiar dinaintea Craciunului: e posibil ca pentru paturile defavorizate sa se distribuie gratuit un CD cu un program de simulare computerizata a taierii porcului.