Un suris in plina criza

* Vai, ce bine! A inceput o noua saptamina de lucru, de munca! Sa stiti ca nu exista pic de ironie in cele de mai sus: de cind cu criza asta, care musca din ce in ce mai tare, romanii chiar au ajuns sa se bucure ca luni ii asteapta o noua saptamina de munca si nu o noua saptamina de somaj. De-abia s-a sfirsit un sfirsit de saptamina (ca sa folosim o figura de stil), cu tot cu emisiunile specifice de week-end. Dintre acestea, tare ne mai plac noua cele despre amenajarea caselor: am remarcat ca in aceste emisiuni nu se pomeneste nimic despre criza imobiliara, ca nu se pomeneste nici pis despre santierele lasate neterminate din lipsa de fonduri, despre firmele de constructii la care nu mai suna telefonul de citeva luni, despre chinezii flaminzi de la Bucuresti, aflati in greva (in cazul lor, s-ar putea spune ca e si o greva a foamei, fiindca au cam terminat iarba care crestea prin zona si scoarta copacilor!), despre preturile garsonierelor de periferie care coboara, incetul cu incetul, sub pretul apartamentelor de lux din centrul Parisului etc.

* Dupa cum spuneam, ne plac emisiunile pe teme de amenajari interioare, adevarate bijuterii ale genului stiintifico-fantastic. Doar in cartile si filmele SF oamenii calatoresc printre galaxiile Universului sau prin timp (inainte si inapoi), ori construiesc orase plutitoare pe planete indepartate. Doar in emisiunile despre amenajarea caselor mesterii in salopete impecabile nu rigiie de la bere dupa fiecare cinci cuvinte, doar la televizor ei nu adorm pe sulurile de vata minerala, cind dirigintele de santier se intoarce cu spatele, doar in acele emisiuni de week-end ei reusesc sa traga un perete drept (si sa nu strimbe gips-cartonul – v-o spunem din proprie experienta, am avut treaba cu niste meseriasi care n-aveau altceva de facut decit sa ia o bucata de gips-carton si s-o lipeasca sub geam, pe post de pervaz: ei, bine, au reusit sa strimbe pina si bucata de gips-carton dreapta din fabrica!), nu taie o placa intreaga de gresie (450/450 mm) pentru ca au nevoie de un straif de doi centimetri etc. De-aia ne amuza pe noi, dupa cum spuneam, emisiunile despre amenajari interioare – din care mai lipsesc doar navele spatiale, masina timpului si citiva extraterestri cu basca.

* Tot la sfirsit de saptamina, pe linga emisiuni de amenajari, emisiuni despre animalute de companie, emisiuni de moda, filme romanesti (carora chiar n-avem ce le reprosa) si alte chestii, infloresc programele de divertisment. Programele de divertisment cu public, mai exact. Si mai exact, cu public platit sa rida la un semn si sa se entuziasmeze la alt semn. Din nou am inceput sa ne punem intrebari pe tema asta. Cine sint, de fapt, acesti cetateni ai patriei, care se ocupa cu hlizitul la comanda? Oare ce scrie in cartea lor de munca? "Rizator categoria a II-a"? "Interpret hohote liber-profesionist"? "Hohotitor"? Oare ei sint, intr-adevar, niste oameni fericiti, de felul lor? Oare, cind ajung acasa, le mai vine sa rida de ceva, dupa orele de munca? Oare, daca unul dintre ei, aflat in sinul familiei, se amuza si incepe sa rida, nu ii sare nevasta-sa in cap, sa-i faca scandal: "Doar mi-ai promis ca nu-ti iei de lucru acasa!"?

* In fine, nu-i nimic nou: si cu decenii in urma se foloseau aplaudaci si scandatori la comanda. Totusi, data fiind situatia actuala, ne gindim la diversificarea gamei de servicii, putindu-se oferi noi locuri de munca pe timp de criza: de ce nu se cheama spectatori si la emisiunile pe teme economice, la dezbaterile pe marginea crizei – spectatori care sa inceapa sa tremure, sa se ingrozeasca, sa plinga sau sa lesine?