Veselie mare, caci e sarbatoare!

* In fiecare an, prima clipa a lunii octombrie (hai, nu chiar prima clipa, poate nici chiar prima zi, cum e cazul in anul asta, cand se incepe de maine, de marti, sa mearga bine toata treaba, stiindu-se ca marti e ziua cea mai buna pentru a demara un proiect!) da tonul, cu glas curat si cristalin, pentru Sarbatorile Iasului, manifestare ampla, care tine multisor si se urca la capul multora. Nu doar capitala Moldovei se afla in strai de sarbatoare: multe localitati de mai mica importanta au ales aceeasi perioada de toamna electorala plina de roade si imbelsugata pentru a cinsti recolta bogata si apropierea Sarbatorilor de Iarna. Ne aflam intr-o asemenea localitate; mai exact, intr-o piata, transformata in terasa improvizata; peste tot se inalta, ca in Egiptul Antic, piramide – insa din butoaie frumos ornate cu ciorchini de vita, stuf, papura si rododendroni, e fum de gratare si e veselie. Stam de vorba cu cei de la masa oficiala, impodobita cu hartie creponata…

                                                        *         *         *

– La multi ani! Sa va traiasca localitatea, dom’ primar! Ce faceti aici?

– Pe’sona’, ma simt bine, deci ma inveselesc cu ba’etii de la noi de la P’ima’ie si din consiliul local, inclusiv cu vicele meu ma inveselesc, ca’e nu puteti sa-l vedeti acum, c-a cazut sub masa. Scuala, uai!

– Vad ca beti: ce beti, mai exact?

– Vedeti bine. Vin ‘osu bem. Inainte de el am baut ‘achiu, care nu era ‘osu.

– Ce sortiment? Cabernet, merlot? Vreun cupaj, ceva?

– Miticaaa! Scoal’, uai! Cum ii zice la vinul asta, de la tine?

– Sculalalau, dom’ p’imar, pute’ea lui Terente!

– Deci, l-ati auzit… Adica clar, ca-i vin nobil de-al nostru!

– Am inteles ca sinteti si primar si organizator: asa-i?

– Da, p’imar si o’ganizator si mecanizator si proprietar si beneficiar, si acum mai sunt si putin inveselit, da’ me’itul nu e al meu, ci al oamenilor din comuna. Cu ei trebuie sa discutati, ei sunt, de fapt, sa’batoritii!

– O idee buna! Iata, dragi cititori, ne apropiem de o masa ceva mai animata…

– Buna ziua! Ce consumati acolo?

– Da’ ce te intereseaza pe matale? Iaca, ca consumam consumabile lichide!

– Consumabile solide n-aveti, n-ati cumparat?

– N-avem bani. Ne multumim cu ele in stare gazoasa…

– Cum adica?

– Adica ca tragem pe nas aerul cu miros de gratar de la tarabe, de la masa lui dom’ primar, si bem vin…

– Pentru vin ati avut bani, nu?

– Vinul l-am adus cu noi, din beci, sa-l bem in cadru sarbatoresc. Pare mai bun aici, in piata, in vreme de sarbatoare a localitatii noastre. Pare mai bun si parca te imbeti si mai repede decit acasa, ceea ce e bine, ca facem economie!

– Deci ati venit cu vinul propriu, sa inteleg?

– Si cu mancarea proprie am venit: chisca, oua, rosii! Avem si sare, mustar!

– Dar aici lumea vine si consuma ce cumpara, este targ, e sarbatoare, nu?

– Pai, aia care vor sa-si cumpere giaca de chiele vin la targ in maieu, n-au si ei o haina pe ei, de-acasa? Eu de ce sa viu fara nimic?