Caută 
3 MIN
* Mai bine mai tirziu decit deloc: de-abia ieri dimineata am aflat de la televizor ca a fost sarbatorita Ziua Internationala a Romilor, asadar profitam de ocazie sa ii felicitam pe ai nostri conlocuitori, fara de care jurnalele de stiri ar fi mult mai sarace, iar numele Romaniei ar fi pomenit mult mai rar in Europa (facem abstractie aici de contextul in care este pomenit el, numele). Nu stim daca acesti conlocuitori au avut habar ca ieri a fost ziua lor, dar banuim ca, in mare, nici nu i-a prea interesat evenimentul, fiindca pentru ei, din cite am vazut noi cu diverse prilejuri, fiecare zi e una de sarbatoare. Oricum, ieri s-au bagat la televizor imagini cu si despre romi, precum si secvente de la diverse manifestari desfasurate cu acest prilej: asa am putut afla mai multe despre mestesugurile traditionale ale etniei, dupa ce am vazut pe micul ecran diverse tingiri, cazane, ceainice – stiti cum se zice in situatii dintr-astea: ace, brice si ibrice. In ciuda tuturor stradaniilor noastre, n-am reusit sa aflam mare lucru despre metodele traditionale de procurare a materiei prime; pesemne, inca nu cazuse noaptea si se plimba potera pe linga depozitul de fier vechi sau pe linga capacele de canal.
* La sfirsitul de saptamina care a trecut a fost etapa, s-au jucat meciuri de fotbal, s-au inscris ceva goluri, s-a si ratat, unii si-au dat la oase, altii s-au imbrincit sau injurat, citiva s-au tavalit prin noroi (desigur, pe stadioanele unde a fost noroi, e logic!), murdarindu-si tricouasele si pantalonasii, iar un comentator sportiv, nu i-am aflat numele, a tras-o drept in bara transversala, povestindu-ne ca "Destinul soartei a vrut sa se razbune!". Totusi, la cum a fost faza aia, cu actiunea pe cont propriu a fundasului avansat cu mingea la picior pe extrema dreapta si ajuns pina in careul advers, dupa ce a driblat frumos trei aparatori, avem senzatia ca nu destinul soartei, ci dimpotriva, insasi soarta destinului a fost de vina.
* O stire externa de maxima importanta a palit nitel, fiind umbrita de faza cu flacara olimpica stinsa la Paris, dar n-are a face, ii redam noi locul pe care il merita: cica un baietel din Singapore a fost botezat de taticul sau (mai demult, dar de-abia acum s-a aflat!) cu frumosul nume de Batman Bin Suparman. Desigur, la o asa minte si cu un asemenea numar de neuron activ, omul nici n-a stiut sa scrie corect Superman, asadar a iesit o alta aia. Se vede ca e si mai de moda veche, date fiind personajele preferate; ne gindim ca daca taticul ar fi prins niste filme ceva mai recente, copilul ar fi purtat, astazi, numele de Alien vs. Predator, de exemplu. Totusi, incepem sa ne punem mari intrebari privind locul si rolul tarii noastre in context mondial: adica baietelul singaporez Batman Bin Suparman se bucura de o asemenea mediatizare internationala, in vreme ce compatriotul nostru Sava Superman (despre care am mai scris la rubrica asta, anul trecut – ba, chiar, am publicat si o copie dupa cartea sa de identitate!) a trecut, practic, neobservat, chiar daca numele sau este scris corect!
* Ca tot am pomenit adineauri despre stiri externe sau interne de mica sau mai mare importanta: iata in continuare citeva evenimente pe care nu le putem trece sub tacere! Intii de toate, serviciul de consiliere anti-drog de pe linga Primarie s-a transformat pentru citeva saptamini, pina dupa sfinta noapte de Inviere, in "Serviciul de consiliere anti-drob". Fiecare locuitor care crede ca a cumparat miel si a facut, la piata, o afacere buna, poate apela un numar de telefon tip "hot-line", pentru a afla de la specialisti in domeniu detalii despre rasa, virsta si pedigreeul maidanezului. Si, in sfirsit, avem o veste buna pentru cetateanul inca neidentificat, al carui cap a fost gasit, zilele trecute, intr-un tomberon de gunoi: niste copii care se jucau pe malul riului i-au descoperit aseara si o mina!
