Sat de piatra in nordul judetului

Comert oprit de criza

Nu se stie cati locuitori ai satului Horea s-au imbogatit de pe urma exploatarii de piatra de pe malul Prutului sau daca s-o fi imbogatit vreunul, dar cu piatra scotocita de ei prin maruntaiele pamantului s-au construit multe gospodarii. Trainice, nu ca acelea care cedeaza la prima rabufnire a Prutului peste maluri. Cred ca de aici s-a inspirat si autorul anonim al versurilor populare: "Da-o-ar Dumnezeu odata /Sa dau cu cutatu-n chiatra", ca prea suna moldoveneste.

Satul in sinea lui nu-i nici mare, nici mic. Aduna ca la vreo mie de suflete. Suflete de piatra veti spune, dar nu e chiar asa. Oamenii de aici sunt blanzi si comunicativi ca Miorita din balada.

Piatra din Horea ar putea alimenta inspiratia multor autori de balade. Numai ca de la o vreme  incoace nici baladele nu mai sunt ce au fost odata. Pe tinerii exploatatori ai carierei de piatra nu-i mai incanta aceasta meserie, destul de banoasa in trecut. "Inainte un picior de piatra se vindea cu doua milioane. Acum nu mai vine nimeni sa cumpere piatra de la noi", spune cu entuziasmul adus la limita inferioara Ciprian Scutaru. Isi facuse si el un calcul: cata piatra scot, cat reusesc sa vand si cat imi mai ramane. Dar nu i-a iesit. S-a incurcat undeva intre vis si realitate fiindca din calculele lui a fost exclusa recesiunea economica. Tocmai acum, cand isi luase si el elan, cand munca la cariera l-a intarit mai ceva ca pe luptatorii de K1, iar sperantele catre un viitor luminos straluceau ca starletele hollywoodiene a venit criza si dintr-odata negotul cu piatra seaca a scazut la bursa.

Ziduri fara ciment

La Horea piatra este la discretie. Sta stivuita in rafturi, ca la magazin. Mai greu este s-o scoti de acolo si s-o transporti la destinatie. Fiindca astea costa munca si cheltuiala. Iar ca s-o scoti degeaba, nu-ti convine. La Horea multi locuitori au depozitate in preajma gospodariilor tone de piatra in speranta ca odata si odata se va gasi un cumparator care sa constate ca o constructie din acest material stramosesc este mult mai durabila decat cele facute in pripa de mesteri mai putin priceputi cu materiale de constructie mult mai costisitoare. Sa dai cu "cutatu-n chiatra" e usor pentru ei, ca s-au obisnuit de acum. Dar ce te faci cand nu ti-o mai cumpara nimeni?

Locuitorii din Horea dau cu uneltele-n piatra cum dau vecinii lor cu sapa la prasit de popusoi. Numai ca acum se cauta mai mult ceva de mancare, nu de construit.

Trainicia constructiilor din piatra a fost demonstrata de-a lungul istoriei si nu mai este cazul sa insistam. Cetatea Sucevei tot din astfel de piatra a fost ridicata si n-a fost cucerita decat in zilele noastre de vizitatori. La fel si alte cetati medievale sau chiar mai timpurii. Piatra de Horea are un specific aparte. La o constructie nu trebuie sa folosesti niciun fel de liant. Sa pui ciment peste ea este o risipa de material destul de scump, dar si o lipsa de respect pentru calitatea ei. Satenii din localitate si-au construit toate casele, gardurile, acareturile si celelalte punand piatra peste piatra si lasandu-le asa sa se sedimenteze. Ne-a explicat lucrul acesta chiar Vasile Proreciuc, unul dintre cei mai vechi lucratori la cariera: "Daca ai facut un zid din piatra din asta, e sfant. Piatra nu putrezeste".

Tot de la Vasile Proreciuc am mai aflat ca si exploatarea asta se face dupa anumite norme impuse de autoritati. "Cat lucram, trebuie sa dam cota la Primarie. Ori bani, ori piatra. As vrea sa fac si eu un grajd ca vecinul de alaturi dar nu pot", a mai spus sateanul. Piatra ar avea, dar trebuie s-o faca pe din doua cu Primaria.

Pietrari incurcati de transportatori

Pretul pietrei de Horea a scazut mult in ultima vreme. In stransa legatura cu cresterea tarifelor de transport. Degeaba o iei ieftin de la Horea daca transportul te costa de trei ori mai mult. Degeaba sunt trainice constructiile de piatra, daca de la producator la beneficiar costul creste. Multi prefera materiale mai scumpe de la firmele autorizate, dar cu transportul asigurat pana la domiciliu.

Banii din piatra seaca de la Horea stau stivuiti cu nemiluita sub o copertina de pamant si nu-i ia nimeni in considerare fiindca s-au devalorizat intre timp. Lei grei, ca monedele din desenele cu Fred si Barney, stau si asteapta vremurile cand vor deveni si ei convertibili. Fiindca ei nu sunt luati in considerare la paritate in momentul de fata. Deoarece submultiplul lor nu este banul, ci piciorul. Un picior de piatra face exact 200 de lei. Sau facea pana inainte de criza. Acum piciorul de piatra nu se masoara decat la dimensiunea lui reala. Adica un metru pe lat, doi pe lung si unu in inaltime. Dupa cum ne-a spus Ciprian Scutaru. Si iata cum azi se da cu piciorul intr-o astfel de afacere.

Oricum pietrarii din Horea sapa in continuare fiindca piatra este destula in satul lor. Sapa poate vor da si de o lespede mai mare pe care s-o puna deasupra economiei romanesti.

Sursa: Monitorul de Botosani