Viata fara casa

In fiecare seara, la ora 19, oamenii strazii se indreapta spre "Casa Sperantei", adapostul pe timp de noapte unde fiecare primeste mincare calda si un loc unde sa doarma pina dimineata. Aproape fiecare dintre clientii adapostului are o poveste de viata trista, care, de multe ori, este inecata in alcoolul cumparat din banii primiti de la romascanii milosi.

Echipajele Politiei Locale ies "la vinatoare" de oameni ai strazii imediat ce se lasa intunericul. Politistii stiu exact locurile unde cei fara casa isi fac veacul pe timp de zi, iar raidul lor are drept scop identificarea cazurilor noi de oameni fara adapost, dar si acela de a le aminti celor care au devenit deja clienti fideli ai "Casei Sperantei" ca pot beneficia in continuare de cazare si masa in fiecare noapte, cit timp temperaturile extreme le pun in pericol viata. Sprijinul oferit de administratia locala este, uneori, refuzat de cei care nu mai au norocul de a avea un acoperis deasupra capului. "Persoanele fara adapost stau ziua pe strazi si in baruri, iar seara, dupa ora sapte, se duc singure la «Casa Sperantei». Este vorba despre cei din Roman, pentru ca persoanele care provin din alte localitati au fost deja transportate la «domiciliul» lor sau au parasit din proprie initiativa orasul. Spre deosebire de alte orase, in Roman sint putine persoane fara adapost", spun politistii locali, care cunosc deja povestea fiecarei persoane ramase fara locuinta.

Echipajul se indreapta spre zona "Umbreluta", unde, intr-un bar, se asteapta sa il gaseasca pe unul din fratii Baciu. "Cei doi frati Baciu au locuit pe strada Mihai Eminescu. Tatal lor a murit, iar apoi mama lor s-a apucat de baut. Din cauza datoriilor, familia a fost evacuata din locuinta. Mama lor a murit la scurt timp dupa evacuare, iar dintre cei doi frati unul este internat la spitalul din Bisericani, iar celalalt isi face veacul in zona «Umbreluta». Cel pe care il cautam trebuie sa fie imbracat cu o geaca albastra", spun politistii. "Mai stau putin pe aici, apoi pornesc catre «Casa Sperantei». Seara merg la adapost, iar dimineata plec inapoi pe drumuri. De fratele meu, care e la Bisericani, nu mai stiu nimic", spune barbatul.

In cartierul IRTA, saptamina trecuta, politistii locali identificasera cinci persoane fara locuinta care se adapostisera in vila parasita de linga PECO. Acum, vila este goala pe timp de noapte, iar "clientii" ei sint adapostiti de "Casa Sperantei". Una dintre persoanele fara adapost care fusese "cazata" in vila este gasita de politisti intr-un bar din zona. Barbatul spune ca se va duce la adapost si anunta echipajul de politisti locali ca a mai identificat doua persoane care ar avea nevoie de sprijin. Una a refuzat ajutorul, preferind sa locuiasca intr-un WC, iar cealalta are, de fapt, o locuinta. E drept, cu usa sparta… pentru a unsprezecea oara. "Mi-au stricat usa de la intrare si mi-au rupt usa de la bucatarie. E a unsprezecea oara cind patesc asta si stau singur in garsoniera. Stiu cine e vinovatul", spune barbatul, iar politistii locali il indruma sa transmita o reclamatie Politiei Municipale Roman.

"Mai e un om care are nevoie de adapost – Vasile Judele. I-am zis sa vina sa discute cu dumneavoastra, dar a zis ca nu vrea sa mearga la «Casa Sperantei», ca el are locuinta cu faianta si gresie. Sta intr-un WC, e vai de capul lui", povesteste cersetorul identificat de politisti in zona IRTA. "Daca a refuzat, nu ii putem face nimic. Municipalitatea i-a intins o mina sa il ajute, sa nu moara de frig. Depinde de el daca accepta sau nu acest ajutor", explica politistii locali.

Vasile Judele nu este singurul romascan fara adapost care a refuzat sa mearga la "Casa Sperantei". Un alt cersetor, Horghidan, a sustinut ca ar muri ziua de frig daca noaptea ar sta la caldura, in adapostul pus la dispozitie de municipalitate. "Pai daca eu mergeam acolo, sefule, mai vorbeai cu mine acum? Eram mort", sustine Horghidan.

Nici Ilinca, fosta femeie de serviciu la fabrica de tevi, ramasa apoi fara ambele picioare dupa ce a fost calcata de un tren in gara din Bacau, nu vrea nici un fel de ajutor din partea administratiei locale. Prefera sa doarma afara, in frig, insotita de fiica ei, care o plimba ziua in caruciorul cu rotile si ii tine de urit. "Intr-o noapte, am gasit-o la intrarea unui bloc din centrul orasului. A spus ca nu vrea nimic de la Primarie si ca vrea sa ramina pe strazi. O chinuie si pe fiica ei, care deja nu mai e om. Ilinca are pensie pentru munca depusa la tevi, ca femeie de serviciu, si pensie de handicap, iar fiica ei primeste indemnizatie pentru insotitor de persoana cu handicap. Veniturile lor sint de aproape 1.400 de lei", spun politistii locali.

Pentru unii dintre cei fara adapost, ajutorul oferit de municipalitate reprezinta un sprijin nesperat, care le garanteaza ca nu vor muri de frig noaptea pe strazile orasului. Pentru altii dintre ei, un astfel de ajutor nu conteaza si nu este dorit. Ca si mincarea, de altfel, atit timp cit au strins destui bani sa-si cumpere bautura care sa ii "incalzeasca" mai bine decit un pat din "Casa Sperantei".

Sursa Ziarul de Roman