Caută 
5 MIN
Argentina – Germania: singura finala cu repetitie
4 1 1 2 4-6
Prima intilnire dintre cele doua echipe s-a disputat la editia 1958 a Cupei Mondiale, in Suedia. RFG, in calitate de campioana mondiala, era condusa de 20 de ani de „Onkel” Sepp Herberger, in timp ce Argentina, absenta din varii motive inca din 1934, il avea la timona pe primul golgeter al Cupei Mondiale, Guillermo Stabile. Desi sud-americanii au deschis scorul inca din primul minut, prin Orestes Corbatta, nemtii s-au impus cu 3-1. Helmuth Rahn, cel care inscrisese golul decisiv al unei mari surprize (3-2 cu Ungaria, in finala precedenta) a punctat de doua ori, iar Uwe Seeler, o singura data. Argentina si Germania au mai fost colege de grupa si in editia engleza din 1966, meciul direct incheindu-se cu scorul de 0-0. Argentina a terminat partida in 10 oameni, dupa eliminarea lui Rafael Albrecht. Urmatoarele doua intilniri au avut loc in ultimele acte, Germania – Argentina fiind singura finala cu repetitie a Cupei Mondiale. In 1986, la Ciudad de Mexico, a stralucit Maradona, in timp ce nemtii au ajuns tiris-grapis in finala. „El pibe d’oro” a fost pazit cu sapte lacate de apararea germana, care a neglijat pe ceilalti, astfel incit fundasul José Brown si Jorge Valdano au inscris de doua ori. Nemtii n-au renuntat si au egalat prin „Kalle” Rummenigge si Rudi Völler, dar imediat dupa egalare, Jorge Burruchaga a inscris golul care a dus Argentina (invingatoare cu 3-2) spre al doilea titlu mondial. Finala s-a repetat in 1990, traseul celor doua echipe fiind, oarecum, invers. Nemtii au pornit ca din pusca, in timp ce Argentina s-a calificat cu mult noroc. In finala, sud-americanii au avut multi jucatori suspendati si accidentati. In plus, doi argentinieni, Troglio si Dezzoti, au fost eliminati (premiera pentru finalele Cupei Mondiale) in timpul meciului. A fost, indiscutabil, cea mai nespectaculoasa finala din istoria Cupei Mondiala, cistigata de nemti in min. 85, printr-un penalty transformat de Andy Brehme.
Italia – Ucraina: confruntare inedita
0 0 0 0 0-0
Nu s-au intilnit in cadrul Cupei Mondiale.
Anglia – Portugalia: egalitate perfecta
1 1 0 1 2-2
La prima participare intr-un turneu final (Anglia 1966), lusitanii au lasat o impresie senzationala, in timp ce Anglia a ajuns in acea faza, cu „singe, sudoare si lacrimi” (expresia apartinea selectionerului Alf Ramsey) si cu oarece sprijin din partea arbitrilor. Despre semifinala de pe Wembley, anticiparile erau diametral opuse. Unii spuneau ca lusitanii isi vor demonstra clasa si vor cistiga, altii ca englezii vor fi din nou impinsi de la spate. Nu s-a intimplat nici una, nici alta. Anglia a cistigat pe merit, cu 2-1, iar „plesuvul” Bobby Charlton l-a eclipsat pe Eusebio. Bobby a marcat cele doua goluri ale victoriei, in timp ce „perlei din Mozambic” i-a ramas doar premiu de consolare: un gol de onoare inscris din penalty. La a doua prezenta, in 1986, lusitanii au dat din nou cu crucea peste englezi, in grupe, luindu-si o revansa platonica: 1-0, prin golul marcat de Carlos Manuel. Spunem platonica, deoarece a fost primul meci al grupei, iar in final, cei care au mers mai departe au fost englezii.
Sa mai amintim ca Anglia si Portugalia s-au intilnit de doua ori, la ultimele editii a Campionatului European, in ambele cazuri victoria surizind portughezilor. In 2000, la Eindhoven, in grupa A, lusitanii au cistigat cu 3-2, dupa ce Anglia a condus cu 2-0, prin reusitele lui Scholes si McManaman. Portughezii au marcat prin Figo, Joao Pinto si Nuno Gomes. In sfertul din 2004, scorul dupa 90 de minute a fost 2-2 (Maniche, Postiga / Owen, Lampard), eroul meciului fiind portarul portughez Ricardo, care a decis soarta calificarii la penaltiuri, aparind sutul lui Vassell si transformind, el insusi, lovitura decisiva.
Brazilia – Franta: avantaj pentru „cocosi”
3 2 0 1 6-6
Franta este una dintre cele (numai) patru echipe care se pot lauda cu palmares pozitiv in cadrul Cupei Mondiale. In sens strict, palmaresul este egal, cite o victorie de fiecare parte si un meci nul, dar acea remiza s-a soldat, pina la urma cu victoria francezilor la penaltiuri. In 1958, la editia suedeza, semifinala Brazilia – Franta era considerata derbiul competitiei. Brazilienii au cistigat toate meciurile, dar echipa scirtiia si antrenorul Vicente Feola a trebuit sa schimbe formula din mers, pentru ca in patru meciuri nu s-au inscris decit sase goluri, fara sa se primeasca vreunul, in timp ce Franta, care pierduse un meci, avea un golaveraj general de 15-7 in patru meciuri, avindu-l in echipa pe bombardierul Just Fontaine, care devenit cel mai productiv golgeter al Cupei Mondiale, cu 13 goluri inscrise la acea editie. Pe teren a fost 5-2 pentru Brazilia, cu tripla juniorului Edson Arantes do Nascimento, care a uimit lumea sub numele de scena Pelé si cu prima executie „foglia secca” din istoria fotbalului, semnata Didi. Au mai inscris Vava, pentru brazilieni, Fontaine si Piantoni pentru „cocosi”. Meciul egal a fost inregistrat in sferturile de finala ale Cupei Mondiale din 1986 si a fost condus de romanul Ioan Igna. Careca si Platini au stabilit scorul dupa 90 de minute, in care Zico a ratat un penalty, iar la faza loviturilor de departajare, au ratat marile vedete Socrates si Platini. Decizia s-a infaptuit prin ratarea fundasului Julio Cesar si transformarea lui Fernandez. In fine, multi mai avem in minte finala de pomina a „Coupe du Monde” 1998, cind Franta lui Aimé Jacquet a zdrobit o Brazilie in postura de superfavorita, prin golurile lui Zidane (2) si Petit. Cu absenta de pe foaia de start a lui Ronaldo, care a fost introdus (degeaba!) in ultimul moment in formula de inceput. Degeaba!
Razbunare tardiva?
Cum am spus mai sus, doar patru echipe au palmares pozitiv in fata Braziliei: este vorba de Ungaria (4-2 in 1954 si 3-1 in 1966), Portugalia (3-1 in 1966), Franta si Norvegia (2-1 in 1998). Infringerea braziliana de la „Coupe du Monde” 1998 are o rezonanta aparte si poate fi legata de rivalitatea franco-braziliana. Meciul Brazilia – Norvegia s-a disputat in ultima zi a grupei si s-a incheiat cu citeva minute mai tirziu fata de cealalta partida, Maroc – Scotia. Brazilienii erau deja calificati, dar au deschis scorul prin Bebeto, rezultatul de 1-0 mentinindu-se pina aproape de final. Pe celalalt front de lupta, marocanii cistigasera cu 3-0 in fata scotienilor si se bucurau pentru calificare. Sub ochii telespectatorilor din intreaga lume, s-a inregistrat dramatica schimbare la fata a taberei marocane si a antrenorului Henri Michel, cind s-a aflat ca Norvegia a marcat de doua ori in ultimele minute si merge in optimi. Care-o fi legatura? Henri Michel a condus nationala Frantei in 1986, care a eliminat Brazilia in sferturi!
